Zbucium și înșelare

Omule, câtă înșelare
Este zbuciumatu-ți umblet!
Fugi prin viață atât de tare
Să-apuci toate-ntr-un răsuflet
Încât viața timp nu are
Să ți se îmbibe-n suflet
Cu măreața ei splendoare!

O, de-ai căuta Lumina
Și-ai trăi cum ea te învață,
- Mai prezent în propria-ți viață-
Viața ta ar putea să fie
Far în noapte și făclie,
Cu lumină din Lumină
Fericită-n veșnicie.

Dar cu inima-ți haină
Zbuciumată pentru glie,
Viața scurtă o să-ți fie
Însă zbuciumu-o să-i țină
Fără preget o vecie
Întra jarului ruină
Și a ta-i întreaga vină!

O, de-ai ști Viața ce-i
Ai privi cu ochii tăi
În adâncu-ți sufletesc,
Și-ai vedea curat, prin ei,
Ce-i divin și ce-i ceresc
Nu cum vezi de obicei,
Doar ce-i fizic, pământesc!

7/07/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)