Mulțumire

O! Tu cel Sfânt
Te-ai coborât la noi,
Da! Te-ai coborât
La-a omenirii stare de noroi.

Tu, Împărat din eternitate,
Noi ți-am dat o iesle,
Ți-am dat un staul
Murdar, rece, deplorabil.

Iar mai pe urmă,
Sus pe o coamă,
Ți-am dat o cruce,
Și spini și bice.

Trecut-au mii de ani de zel
Și-acum în marea nepăsare,
Omenirea-Ți dă la fel
În multa-i împietrire.

Prin păcat și nepăsare
Ei Îți dau bice, spini și jale.
Nu vor să-Ți dea inimile lor,
Nu vor să le fii Mântuitor.

Dar noi Îți mulțumim, Isuse,
Căci încă Tu mai ai răbdare,
Cu o astfel de crudă nepăsare,
Trezește omenirea, să vină la Salvare.
Simion Ioanăș