O, voi, virtuţi, cãlare pe cai iuţi,
Mai zãboviţi o clipã printre noi!
Cãci dacã voi plecaţi, suntem pierduţi
Şi rãtãciţi şi seci şi trişti şi goi!

Voi v-aţi topit ca norul cãlãtor,
Sau ca o stea pe cerul azuriu;
O, voi, virtuţi, de voi ne este dor:
Un dor pe care nu pot sã-l descriu!

O, voi, virtuţi, cãlare pe cai iuţi,
Ce oamenii mereu au biciuit
Pentr-un trai bun sau câţiva bãnuţi
De cari se-alege praful la sfârşit! ...