Chiar de-n astă lume viața, câteodată,
Este prea amară și înnegurată,
Eu sunt pozitiv și sunt răbdător
Fiindcă-n astă lume eu sunt doar călător...

În ziua când voi fi spre veșnicii chemat,
De orice necaz, eu voi scăpa îndat';
În Edenul veșnic, în Patria cea mare,
Viața va fi plină de binecuvântare.

În această lume ce e întunecată
Eu voi fi mereu o făclie-adevărată;
Să fiu mărturia Celui Salvator
Cât timp în astă lume eu sunt călător...

În ziua când voi fi spre veșnicii chemat
Domnul va fi mândru de calea ce-am umblat
Și eu voi purta, în Raiul uimitor,
Un veșmânt frumos și strălucitor.

Chiar de-n astă lume eu nu pot avea
Comori strălucitoare, așa cum mi-ar plăcea,
Smerit și credincios, pentru Cel ce-i Domnitor,
Voi face fapte bune cât aici sunt călător

Și, astfel, eu voi strânge comori acolo sus
În Patria cea sfântă a Domnului Isus;
Și, acolo sus, purtând veșmânt regesc,
Eu voi avea un trai împărătesc!