Iată, stau și bat la ușa inimii tale
Fiindcă astăzi vreau să-ți dăruiesc iertare,
Azi vreau să-ți aduc Mântuire și Lumină
Și-n inimă să ai slava Mea divină!

Deschide-Mi acum ușa, suflete veșnic,
Deschide-Mi acum, în ceasul cel prielnic,
Acum, cât sunt aproape și pot să-ți dau în dar
Viața cea eternă - mărețul Meu Har!

Primește-Mă acum! Cât timp te chem cu dor,
Acum, cât încă pot să îți fiu Mântuitor! ...
Căci Eu într-o zi... La tin' nu voi mai bate...
Tu mă vei striga... Dar eu voi fi departe...

Primește-Mă acum! Căci Eu mult doresc
Să intru-n a ta inimă să o curățesc,
Să scot din ea în grabă tot ce e stricat,
Orice rod ce-i rău și întunecat,

Să alung din ea duhuri necurate,
Să o scap de vicii - de patimi de păcate,
Orice buruiană s-o dezrădăcinez,
Orice pată neagră s-o îndepărtez,

S-aduc în ea credință și înțelepciune,
S-aduc în ea lumină și numai duhuri bune,
S-o umplu de comori, de tot ce-i minunat,
Să devină-mpărăția Celui Preaînalt!

Și-această-mpărăție, dacă Mă primești,
Va fi veșnicia ce tu o moștenești!
Fiul Meu vei fi în Țara fără nor,
În Casa Mea de sus ce te-așteaptă cu dor!

Împreună cu toți sfinții, plini de bucurie,
Vom străbate-ntregul Rai plin de veselie
Să cunoască-oricine Casa Mea cerească,
Unde-aș vrea ca nimeni, nicicum să nu lipsească! ...

Eu într-o zi... La tin' nu voi mai bate...
Tu Mă vei striga... Dar Eu voi fi departe...
De vrei ca veșnicia să fie-al tău destin,
Primește acum Harul Meu divin!