Așa fu de cumplit potopul cel trimis
De Domnul Dumnezeu, așa cum e scris,
Ca consecință aspră ce să nimicească
Răul ce umplu fața pământească.

Așa fu de cumplit că doar aceia care
Umblau cu Dumnezeu au primit salvare
Stând în siguranță în arca ce umbla
Ghidată de Isus, Cel ce îi veghea.

De zile-ntregi simțind arca cum se clătina
Și-ascultând potopul ce cumplit urla,
Unii-erau mâhniți dar alții-n continuare
Aveau în al lor suflet nădejde și răbdare.

Dar într-o zi simțiră că groaznica furtună
Se sfârși de tot și vremea era bună;
Ieșind pe puntea arcei ca ziua să revadă
Un lucru minunat îi uimi îndată:

Pe cerul cel senin un semn se arăta -
O boltă de culori ce-n voie strălucea!
Un fenomen superb ce dela Început
El nu fu, nicicând, de nimenea văzut!

O boltă de culori vii și-ncântătoare
Ce aducea în inimi bucurie mare!
Un fenomen superb ce părea a fi
O podoabă-a Celui ce-i Domn în veșnicii!

Era primul curcubeu, ce surpriză grandioasă
Primiră credincioșii după vremea furtunoasă!
Era prima dată când a transmis Cel sfânt:
"Nu mai trimit potop pe acest Pământ!"...

Și de-atunci mereu când pe cer apare
Superbul curcubeu ce-aduce încântare
Să ne-amintim că-i Domnul ce spune-al Său cuvânt:
"Nu mai trimit potop pe acest Pământ!"