Ridică-te, să ne vedem!


Mă odihnesc în albul de mărgăritar,

Lumina lui cerească

Ce mă întreabă: Unde ești?

Te regăsesti pe drumul ce te-aduce Acasă?

În ce culori ți-e sufletul, dar inima, Mă mai iubește?

În dimineața ce ți-am dăruit, te-ai îmbrăcat cerește?

Mai stai în zori să Mă aștepți, ca-n zilele senine,

Când șoaptele-ți erau miresmi:

-Eu vreau să fiu, trăiesc, doar pentru Tine! ?

Unde-nnoptezi, pe ce cărări cu lacrima ce sufletul îl frige?

Mai ești la geam să Mă aștepti ca-n serile senine,

Când înlăcrimate, aduceai iubiri-peceți,

Din inima-ți ce dragostea îmi ține?

Mai ești în har și-n bucurii cum erai altădată?

Pe ce drumeag împovarat ți-e inima-nnoptată?

Ridică-te să ne vedem!

În zorii așteptați de suflet, de diminețile-nsorite,

Să lumineze-al vietii umblet... de potecile-ncâlcite!

Nu mai e mult, voi reveni, pe care drum te voi găsi,

În ce chemări vei fi legat, când firul fi-va-ți risipit?

Întoarce-ți fața către soare

Să ai în ființa-ți sărbătoare și bucurii, precum aveai

Când calea-n zorii zilei Îmi țineai în adorare.


16 august 2020-Alma Center