"Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți." (1 Tesaloniceni 2:8)

Comorile mele, cu salbã de flori,
Comori câştigate-n Hristos,
Îmi sunteţi voi, scumpii mei fraţi şi surori,
Pe arşiţã, locul umbros...

Cãci prieteni se nasc, se cunosc, se despart,
Dar fraţii, pe veci vor fi fraţi!
Cu-acei de o mamã, eşti frate din start
Şi-aceasta sã nu o uitaţi!

Nu aflu pe lume vreun alt legãmânt
Decât cel cu sânge sfinţit.
Cu voi stau în rugã, mã bucur şi cânt,
În voi, pe Hristos L-am gãsit!

Calvarul, cu bice, insulte şi cruci
Mai lesne îl urc lângã voi.
Şi drumul, mai bun mi se pare atunci
Chiar dacã e plin de noroi...

Urgia furtunii mai blândã o vãd
Când suntem în Duhul uniţi;
Iar dupã ce trece-al furtunii prãpãd
E soare din nou... ia priviţi!

Rãmânã deci buna-nvoialã-ntre noi
Muncind, cot la cot, pe ogor.
Iar toamna când vine cu frig, vânt şi ploi
Nu vreau a fi cuiva dator...