O, Doamne, ce m-aș face fară Tine,
Atunci când pasu-mi tremură pe glie,
Eu știu că mă-nsoțești, că ești cu mine
Și chiar de plâng, am totuși bucurie!

De n-ai fi fost în viața mea, Iubite,
Cum oare-aș fi putut ca să trăiesc?
Aș fi parcurs momentele grăbite,
Făr-să cunosc parfumul Tău ceresc!

Dar Te-ai oprit atunci, m-ai luat de mână,
Cu glas șoptit mi-ai spus că mă iubești,
Că m-ai iertat prin har de a mea vină
Și că dorești acum să mă sfințești!

Mi-ai spus duios că doar având credință,
Putea-voi înțelege-a Ta lucrare,
Că doar prin Tine-avea-voi biruință
Și pacea Ta și binecuvântare!

Prin jertfa Ta am drept la mântuire,
Căci Tu Te-ai dat tribut pentru păcat,
Acuma știu ce-nseamnă fericire,
Chiar și atunci când scap câte-un oftat!

De ce mi-e greu ades în preumblare?
Tu știi mai bine, Sfinte Împărat!
Gândesc că-n timp aș pierde-a Ta cărare,
Iar Tu mă vrei un fiu răscumpărat!

De-aceea eu, în clipe văduvite
De pace, bucurie, liniștire,
Te chem să vii, să mă-nsoțești, Iubite,
Să pot lăsa în urmă-a mea trăire!

Privind 'nainte să zâmbesc o, Doamne,
Iar Duhul Tău cel Sfânt să-mi dea putere,
Să uit de ploi, de-amurguri și de toamne,
De tot ce e țărână și durere!

19/08/2020, Barcelona- Lucica Boltasu