Parcă Mirele-i la ușă

Parcă ziua-i tot mai scurtă,
Parcă timpul s-a sfârșit,
Parcă mirele-i la ușă
Să-Și culeagă rodul sfânt.

Dragostea încet se duce,
Credincioșii-s tot mai reci,
Diavolul urlă cu sete
Ca să-i piardă pe aleși.

Toată lumea-i ca o mare
Care urlă spumegând,
Toți se strâng ca să condamne
Pe-a lui Isus, Sfânt Cuvânt.

În aceste vremuri, frate,
Tu să ai privirea Sus,
Ca să nu te pierzi în noapte
Și să fii de valuri dus.

Acuși Glasul cel mai dulce
Auzise-va de Sus,
Mirele nostru va spune
„Vino, rob bun, vino Sus”.

Să rămânem deci cu toții
Plini de Duhul lui Isus,
Impărțind Cuvântul vieții
Până vom ajunge Sus.
Simion Ioanăș