Sunt geometria vagă
A unui surâs hoinar,
Mijit la capătul celălalt
Al Cerului, dincolo de Ursa Mare
Şi de mândrul Polar.

Acolo, unde o spuză
De comete şi quasari
Naşte acei frumoşi –
Strălucitori luceferi gemeni,
Din ametist, sidef şi granat.

Sunt doar o scoică
Vărsată din fundul de mare,
Care se pierde
Adânc în nisipul fierbinte,
Sub talpa unui haidamac.

Sunt o creastă de val,
Un reflux trândav,
Aruncat pe stânca ciuntită
A unui ţărm bizar.

Aştept corabia târzie
Căreia să-i înalţ catargul,
Până la dezmărginirea
Din necuprinsul
Celui din urmă hotar.

( Bucureşti, Iulie – 2013; din volumul "Reverii revelate" )