Doresc să prezint câteva îndemnuri, fraților noștri pastori, populari pe internet, deoarece văd un pericol care vine peste biserica locală. Dânșii, prin influența pe care o exercită asupra mulțimilor de ascultători, pot să-i ajute să înțeleagă importanța, de netăgăduit a bisericii locale. Știu că suntem într-o luptă spirituală, de aceea trebuie să fim vigilenți, păzindu-ne de orice se pare rău. Ca soție de păstor, apreciez și respect fiecare lucrător care și-a pus viața în slujba Evangheliei și mă rog ca Domnul să-i binecuvânteze pe ei și familiile lor, să le dea înțelepciunea Lui și călăuzire în tot ce fac. Mă adresez fraților păstori populari pe internet, dar majoritatea dintre ei susțin biserica locală și nu sunt vinovați de nici unul dintre lucrurile pe care le menționez. Dar pentru că nu vreau să dau nici un nume și pentru că riscul este acolo pentru toți am decis să folosesc acest fel de exprimare.

1. Vorbiți-le, celor care vă ascultă, despre importanța bisericii locale și nu le dați impresia că dacă vă ascultă pe internet, sunt parte din biserica dumneavoastră. Trupul lui Christos, Biserica, își primește creșterea nu dintr-o predică, ascultată o dată pe săptămână, pe internet. A fi membru într-o biserică, cere mai mult decât a fi un spectator fidel.

Aduceți-vă vă rog aminte de rolul și scopul bisericii. Aduceți-vă aminte de rolul fiecărui membru al bisericii și întrebați-vă: „E corect să dau impresia cuiva că este membru în Biserica „mea”?”

Caracteristic unui creștin, este faptul că el caută părtășia cu alți creștini, într-o Biserică locală. Îmi plac foarte mult cuvintele Preotului Porfirie din Kavsokalivia, care descrie trăirea creștinilor în unitate: “Adevărați creștini suntem atunci când avem simțământul profund că suntem mădulare ale trupului lui Hristos, al Bisericii, într-o relație neștirbită de iubire, când trăim uniți în Hristos, adică atunci când trăim unitatea în Biserica Sa, având conștiința că suntem una. De aceea Hristos se roagă Tatălui Său zicând „ca ei să fie una…Acesta este aspectul cel mai profund, semnificația cea mai înaltă a Bisericii. Aici se află taina: ca toţi să fie uniţi, ca o singură persoană, în Dumnezeu. Nici o altă religie nu mai spune ceva de felul acesta.” (Wounded by Love: The Life and Wisdom of Saint Porphyrios).

             Gândiți-vă la Biserică, ca la o familie. Așa cum sănătatea bisericii locale depinde de sănătatea familiilor care sunt în ea, tot așa, sănătatea bisericii globale depinde de sănătatea bisericilor locale. Ba mai mult, sănătatea bisericii locale depinde și de sănătatea fiecărui membru, sau mădular. Amintiți-vă de textul din Apocalipsa 2,3. Fiecare biserică are nevoile ei, probleme ei, slujba ei, tragediile ei, bucuriile ei. Fiecare biserică are pastorul ei și lucrătorii ei. A plânge unii cu alții, a ne bucura de legătura frățească, a ne ierta, a ne ridica unii pe alții, a ne mărturisii unii altora păcatele, a vizita pe văduvă și pe orfan, a ne încuraja unii pe alții la fapte bune, a cânta împreună, a ne mustra unii pe alții cu scopul de a ne ridica, sunt doar câteva din beneficiile și responsabilitățile pe care le avem în cadrul bisericii. Nu aveți de unde să cunoașteți mii și zeci de mii de oameni care se uită la dumneavoastră și să le slujiți ca pastor. De aceea vă rog din toată inima, îndemnați-vă ascultătorii să nu părăsească biserica locală, unde este nevoie de ei și unde ei pot fi ajutați în vreme de nevoie, și faceți tot ce vă stă în putință să nu le dați false impresii despre ce înseamnă să fii parte din Trupul lui Hristos, Biserica.

1. Ridicați numele Domnului Isus deasupra oricărui nume. Când aud numele unei biserici de 50 de ori într-o predică, tare mă întristez…“Căci, fraţilor, am aflat despre voi, de la ai Cloei, că între voi sunt certuri. Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” „Şi eu al lui Apolo!” „Şi eu al lui Chifa!” „Şi eu al lui Hristos!” Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?” (1 Corinteni 1:11-13).

1. A fi un creștin care ascultă o predică pe internet, înseamnă a fi un creștin izolat. Totodată, a nu dori părtășia într-o Biserică locală, este o practică contrară învățăturii Bibliei. În armonia unității relațiilor frățești, creștinul este iubit, ajutat, încurajat și cizelat. În Biserica locală noi veghem unii asupra altora, îndemnându-ne la fapte bune și practicând disciplina, acolo unde este nevoie, cu scopul de a-l îndrepta pe cel căzut în păcat. O Biserică unită, este o Biserică sănătoasă, și este o bună mărturie înaintea necreștinilor și chiar a întregului Univers: “pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veșnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.” (Efeseni 3:10,11). Din nou, sănătatea spirituală a Bisericii depinde de sănătatea fiecărei persoane care face parte din ea. Iar noi suntem mădulare unii altora în Trupul lui Christos. Poate are fi mult mai convenabil să nu fim corectați, să nu avem de corectat, să nu trebuiască să ne îngăduim unii pe alții, dar cred că această gândire este foarte periculoasă, ba chiar aș merge până acolo încât să spun că poate fi e o unealtă a celui rău pentru a distruge biserica locală și legăturile dintre noi.  Cum demonstrăm dragostea și slujirea dacă noi nici măcar nu ne întâlnim? La baza unității creștine este dragostea, care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt! „având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălțimea şi să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. (Efeseni 3:17b-19).
2. Biserica locală trebuie să fie o mărturie comunității locale de aceea încurajați-vă ascultătorii să fie activi. Biserica locală trebuie să fie activă, pe plan local, răspunzând nevoilor comunității unde Dumnezeu a pus-o. În felul acesta, oamenii văzând faptele noastre bune, făcute în numele lui Hristos, să-și deschidă inima pentru Evanghelia pe care o propovăduim. Cei din jur, văzând trăirea noastră în dragoste și unitate vor fi atrași sper Adevăr/Hristos. „Eu în ei şi Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17:23).
3. Dragi frați păstori populari, iubiți-vă, respectați-vă și încurajați-vă frații pastori, care la fel ca și dumneavoastră au chemarea de a lucra pentru răspândirea Evanghelie. Dacă un pastor spune lucrurile într-un mod șocant, amuzant, teatral, sau așa cum nu a mai spus nimeni, asta nu înseamnă că se ridică cu o treaptă mai sus de alți păstori. Am cunoscut personal un astfel de pastor, care după fiecare predică întreba “Ai mai auzit așa ceva?”, ca și cum scopul principal al predicii era să creeze senzație. Recunosc nevoia de a trage semnale de alarmă, și respect pe cei care văd un rău și nu-l ignoră. Dacă un pastor predică erezii, apreciez pastorii care nu tac, ci spun adevărul într-un mod clar și cu respect. Atunci când un pastor o ia într-o direcție greșită, mergeți întâi la el și vorbiți cu el personal, iar dacă nu asculta, mai duceți alți pastori și faceți tot posibilul să-l atrageți de partea Adevărului, de partea lui Christos. Ați putea să ne arătați dumneavoastră, care stați în fruntea atâtor oameni, ce înseamnă să vezi pe altul mai presus decât tine, și ce înseamnă că cel mai mare este slujitorul tuturor?
4. Colaborați, vorbiți între dumneavoastră și creați unitate la nivel local și global. Chemați-ne la unitatea pentru care s-a rugat Domnul nostru Isus Christos. Îmi doresc așa de mult să văd pastorii rugându-se împreună și colaborând frumos, mai ales când locuiesc în același oraș, pentru că eforturile lor comune, ar putea să fie de mare folos comunității. Uniți-ne, chemându-ne la rugăciune, la sfințenie, la respect și la dragoste.
5. Dragi frați pastori populari, ucenicizați alți pastori, cum a făcut Pavel cu Timotei.  Dacă aveți această putere de influență, influențați creșterea bisericii locale prin ridicarea altor pastori, prin sprijinirea bisericii locale, așa cum vedem în Scriptură.
6. Nu profitați de acest timp, în care suntem izolați acasă, să ne dați impresia că e ok să nu mai avem o biserică locală.  În ce mă privește pe mine, cred că biserica noastră locală, e mai unită și mai activă decât atunci când ne întâlneam în clădirea bisericii. Ne întâlnim live, prin Zoom, și avem programe exact cum avem la biserică, ba chiar am adăugat încă o oră de rugăciune, miercuri seara. Deci duminică dimineața, duminică seara, miercurea rugăciune, joi școala biblică cu copiii, vineri programul tinerilor și între programe, duminica, cateheză. Eu nu vreau și nu am timp, să merg să mai ascult multe predici, la alte biserici, duminica. Am biserica mea locală unde sunt membră, unde activez. De fapt, mai ascultăm și o predică în engleză, la biserica conectată cu școala copiilor mei. Dar aceasta a fost rutina noastră dinainte de pandemie, și continuă și în timpul pandemie. De ce oare nu ar putea toate bisericile locale, toți pastorii să-și hrănească turma, după cum Duhul Sfânt îi călăuzește?

Biserica este Trupul lui Christos în care fiecare mădular are un loc și un rol bine stabilit.  “Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste. ” (Efeseni 4:11-16).

Este important să trăim știind unii de alții, purtându-ne sarcinile unii altora și îndemnându-ne unii pe alții la o viață de sfințenie și de dragoste. “Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.” (Evrei 10:24). În timpul persecuție comuniste din România, creștinii își riscau libertatea și chiar viața, ca să se întâlnească, să studieze Biblia, să se roage și să aducă laudă Domnului împreună; acesta este un aspect fundamental identității creștine. Caracteristic vieții de creștin este faptul că, de bună voie, fiecare am intrat în relații în care veghem unii asupra altora și totodată ne supunem disciplinei Bisericii. Să ai în viața ta o persoană matură în credință, căreia să-i dai socoteală, să-i mărturisești căderile tale și cu care să te unești în rugăciune și în post, este o mare binecuvântarea. Planul Domnului Isus, pentru noi ca Biserică, nu a fost să trăim vieți izolate unii de alții, întâlnindu-ne doar o dată pe săptămână, la Biserică, pentru un program de câteva ore. Planul Domnului Isus a fost și este ca noi creștinii să fim una, cum El și Tatăl sunt una.

Atât individual cât și ca Biserică, noi trebuie să aprofundăm învățătura Scripturii și să o aplicăm în fiecare domeniu al vieții noastre. O disciplină importantă pentru un crești, este aceea de a cunoaște Scriptura, cu scopul de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a-și cunoaște identitatea în Hristos și de a nu fi dus în eroare. Totuși, nici în citirea Scripturii și nici în studiul biblic, nu trebuie să ne izolăm de Biserică. Unii care s-au crezut singuri înțelepți, au tras concluzii din Scriptură după plăcerea inimii lor și au ajuns să se rătăcească de la credință, unii dintre ei chiar pastori fiind.

E important ca membrii Bisericii, cu mic cu mare, să petreacă timp împreună în Cuvânt, sub îndrumarea celor care au chemarea de a fi slujitori ai Cuvântului. În Biserica lui Hristos sunt mădulare ale căror slujbă este aceea de a da învățătură din Cuvânt. „Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători.” (Efeseni 4:11).

Domnul să binecuvânteze fiecare biserică, fiecare pastor și fiecare lucrător. Fie ca între noi, numele Domnului Isus să fie glorificat deasupra oricărui nume și tot ce facem să facem din dragoste pentru El și pentru aproapele nostru.

(Adăgat ulterior: Mă adresez dumneavoastră cu tot respectul, știind că sunteți de paretea lui Chrisots. Nu vă condamn, nu vă judec, nu vă acuz…. Cred că se vede clar din ce scriu, asta. Știu că cel care Îl iubește pe Dumnezeu prețuiește sfatul și chiar mustrarea. Dar eu nici nu mustru aici, așa că vă rog din toată inima, cei care citiți, nu lăsați acest articol să aducă dezbinare. Citiți cu atenție și trageți concluzii pripite. Mulțumesc.)