Citește articolul precedent aici“Cum judecă un creștin conform Scripturii?” III
În aceste vremuri, este important să ne aducem aminte că Dumnezeu este același, neschimbat, plin de bunătate și îndurare, iar identitatea noastră este ancorată în El. Identitatea, siguranța, nădejdea și credința noastră, nu pot fi schimbate nici chiar de cele mai puternice furtuni ale vieții. De fapt, în zilele încercării, identitatea noastră, cine suntem noi cu adevărat, strălucește mai puternic decât în zilele bune. Așa cum un trandafir strivit de talpa nepăsătoare a trecătorului nu poate să răspândească decât parfum, tot așa și creștinul strivit de încercare, nu poate să emane decât mireasma dragostei și a cunoașterii lui Dumnezeu. „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui.” (2 Corinteni 2:14).
Vom continua cu subiectul “judecății” ca parte din identitatea creștinului, și anume: “Cum judecă/mustră/corectează un creștin pe alt creștin?” De multe ori, chiar cei din lume înțeleg înțelepciunea Scripturii, și o folosesc în organizațiile lor pentru o bună funcționare. Voi începe cu un exemplu personal. După câțiva ani de lucru la Spital, ca asistentă medicală, șefa mea mi-a comunicat ca să mă prezint la biroul dânsei, la o dată anume. Eram nedumerită! Imediat mi-am adus aminte că expirase data la care trebuia să completez un curs obligatoriu, anual, în cadrul spitalului. M-am prezentat în biroul dânsei cu mari emoții. Mi-a spus, de la început, că funcția pe care o are, și responsabilitatea de a raporta superiorilor dânsei, îi cere să ia acțiune vis-a-vis de faptul că nu am completat acel curs obligatoriu. Dar înainte să continue, mi-a spus cât de mult sunt apreciată de ea și de colegii mei, iar mai apoi mi-a dat exemple clare prin care am câștigat încrederea și aprecierea dânsei. Apoi mi-a spus că fapta mea era o încălcare de reguli care nu poate fi trecută cu vederea și mi-a dat câteva exemple nefavorabile care ar fi putut rezulta din cauza neglijenței mele. Sancțiunea a inclus și o corecție scrisă, document care va rămâne în dosarul meu, permanent. În cele din urmă m-a încurajat, spunându-mi că este sigură că nu voi mai uita pe viitor. Mi-a spus că are încredere în mine și că va include, în scrisoarea de corecție, și faptul că am acționat și am completat cursul, imediat ce am fost anunțată. M-a întrebat și câteva întrebări personale, iar mai apoi m-a asigurat că această corecție scrisă, nu va afecta mărirea de salar, care urma să o primesc, și că era foarte bucuroasă că lucrez pentru spital și că spera să mă aibă ca angajată, mulți ani. Am plecat din birou de la dânsa încurajată și cu dorința de a mă strădui să fiu mai atentă pe viitor. Nu am văzut în acțiunea dânsei un atac la persoana mea, ci dimpotrivă am văzut o persoană care și-a făcut datoria și și-a făcut-o bine și la timp.
Am observat același fel de abordare, în ce privește mustrarea sau corecția, în Apocalipsa, Capitolul 2 și 3. Pentru cei care nu sunt familiari cu acest text, îi încurajez să citească Apocalipsa capitolul 2 și 3. La toate cele 7 Biserici, vom constata 7 elemente comune, dar pentru acest articol aș dori să ne uităm doar la două dintre ele.
1. Cel care adresează mustrarea (sau încurajarea), se prezintă celui cu care vorbește. Poate ați auzit întrebarea: “Cine ești tu, ca să mă judeci pe mine?” Alții spun, resemnați, cu capul plecat: „Cine sunt eu ca să judec?” Trebuie să ai răspunsul corect la această întrebare, ca să vezi dacă ești în postura corectă ca să judeci, sau nu. Un fariseu, spre exemplu, nu avea dreptul să judece, deoarece acesta trebuia întâi să se pocăiască. Domnul Isus, în textul din Ioan, spune clar unui fariseu să nu judece, ci prima dată să se uite la el însuși și să-și rezolve problema lui. “Nu judecați, ca să nu fiţi judecați. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’, şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.” (Matei 7:1-5).
Cel care judecă, nu trebuie să adopte o atitudine de superioritate față de cel căzut în păcat. În primul rând, trebuie să nu uităm de unde ne-a scos Dumnezeu pe noi și ca rezultat să nu avem o atitudine de superioritate, de exemplu aşa cum a avut robul nemilos căruia după ce i s-a iertat o mare datorie, a pedepsit aspru pe cel care îi datora lui, o sumă mult mai mică. Dacă cel care judecă are în inima lui duh de ceartă, salvă deșartă, sau orice altceva în afară de călăuzirea Duhului Sfânt și dragostea lui Dumnezeu, prima data trebuie să-și pună viața în rânduială, așa cum ne învață Domnul Isus.
Creștinul duhovnicesc, cel călăuzit de Duhul Sfânt, este chemat să ajute pe cel căzut în păcat, dar cu Duhul blândeții, și să o facă cu mare atenție, să nu cadă și el. “Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi ca să nu fii ispitit şi tu.” (Galateni 6:1). E important când mergi la fratele tău, să-i reamintești în ce calitate îi vorbești despre păcatul din viața ei. Noi trebuie să știm că fiecare avem responsabilitatea și datoria, în trupului lui Hristos, de a veghea unii asupra altora. Nu putem să stăm nepăsători față de cel care trăiește în păcat. „Nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru?” (1 Corinteni 5:12b). E important să spunem de la început: „Sunt fratele/sora ta în Hristos, știi că îmi pasă de tine și că te iubesc, dar am responsabilitate față de tine și față de Dumnezeu să te corectez/mustru/judec/ajut, pentru că văd acest păcat în viața ta.” Când faci asta, accentul nu mai cade pe tine, ci cade pe rolul tău, pe datoria și responsabilitatea pe care o ai față de fratele și sora ta, și față de Dumnezeu.
2. Știu. “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi, că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar…” (Apocalipsa 2:2,3, 4a).
a. Trebuie să cunoști persoana pe care o corectezi. Știi strădania, știi lupta, știi greutățile ei? Cu alte cuvinte, o cunoști? Face persoana pe care o mustri, parte din biserica locală? Șefa mea m-a analizat, m-a ajutat, mi-a dat o direcție clară și a petrecut timp cu mine, în decursul anilor. Când m-a chemat în biroul dânsei, a petrecut o parte bună a timpului să-mi enumere calitățile pe care le-a observat la mine. Ce efect credeți că a avut asupra mea, faptul că dânsa a știut ce am făcut bine, și că mi-a spus în față lucrurile pe care le apreciază la mine, înainte să mă corecteze? Personal, mi-a creat o dorință și mai puternică de a munci cât mai bine și mai eficient. Ca să putem ridica o persoană căzută, trebuie să fim ca niște părinți grijulii și iubitori, să le vorbim cu dragoste și să apreciăm nu numai ce fac bine, dar și valoarea pe care Dumnezeu le-a dat-o, identitatea lor în Hristos. Vă provoc, ca data viitoare când veți avea ceva de corectat, chiar la copil, la soț, la soție, la soră sau frate, spuneți-le întâi ce apreciați la ei, și veți vedea că vor fi mult mai receptivi.
b. Trebuie să știi că ceea ce judeci este cu adevărat un păcat și nu o părere îndoielnică, sau doar un zvon sau o iluzie. Am fost confruntată de o soră care mi-a spus: “Am văzut că te-ai uitat urât la mine. Ai ceva cu mine!” Afirmația dânsei nu avea nici un temei. Și-a amărât inima dejaba și mi-a amărât-o și pe a mea. Mi-am cerut iertare, pentru ceva ce era doar în imaginația dânsei. Cu astfel de lucruri poți să vii înaintea Domnului și să le lași acolo. Sunt multe lucruri pe care am putea să le acoperim cu mantaua iubirii și să nu le menționăm niciodată. “Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile.”(Proverbele 10:12) Pentru a nu fi iritați de cele mai mici și neînsemnate greșeli ale celor din jur, trebuie să fim plini de dragostea lui Dumnezeu. “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4:8)
c. Trebuie să știi că lupta este spirituală. Lupta care se dă în mintea celui căzut în păcat, este enormă. De aceea, e de mare folos să luptăm pentru ei în post și rugăciune, înaintea lui Dumnezeu, ca El să ne călăuzească, El să ne descopere ceea ce trebuie să știm, înainte de a merge să-i corectăm. Cel rău caută cu orice chip să îl doboare și să-l depărteze, pe cel căzut de Dumnezeu. „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). Să știi că sora sau fratele tău are nevoie de tine și de felul cum o faci e foarte important. Trebuie să știi să spui păcatului, păcat, dar având ochii ațintiți la jertfa Domnului Isus și dragostea Tatălui ceresc. Pentru aceasta a venit Domnul Isus în lume, ca să ia asupra Lui păcatele noastre și să ne împace cu El. Fie ca bucuria nașterii Domnului Isus să vă și umple inimile cu speranță și nădejde. Dacă încă nu te-ai decis să-L urmezi pe Hristos să știi că Domnul Isus a murit și pentru tine. Cheamă-L în inima ta, ca să-ți fie Domn și Mântuitor. El te iubește, Te așteaptă și dorește ca și tu să ai parte de bucuria mântuirii.
Articol publicat în Revista RomanianTimes
Va urma.
Citește articolul precedent aici“Cum judecă un creștin conform Scripturii?” III
În aceste vremuri, este important să ne aducem aminte că Dumnezeu este același, neschimbat, plin de bunătate și îndurare, iar identitatea noastră este ancorată în El. Identitatea, siguranța, nădejdea și credința noastră, nu pot fi schimbate nici chiar de cele mai puternice furtuni ale vieții. De fapt, în zilele încercării, identitatea noastră, cine suntem noi cu adevărat, strălucește mai puternic decât în zilele bune. Așa cum un trandafir strivit de talpa nepăsătoare a trecătorului nu poate să răspândească decât parfum, tot așa și creștinul strivit de încercare, nu poate să emane decât mireasma dragostei și a cunoașterii lui Dumnezeu. „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui.” (2 Corinteni 2:14).
Vom continua cu subiectul “judecății” ca parte din identitatea creștinului, și anume: “Cum judecă/mustră/corectează un creștin pe alt creștin?” De multe ori, chiar cei din lume înțeleg înțelepciunea Scripturii, și o folosesc în organizațiile lor pentru o bună funcționare. Voi începe cu un exemplu personal. După câțiva ani de lucru la Spital, ca asistentă medicală, șefa mea mi-a comunicat ca să mă prezint la biroul dânsei, la o dată anume. Eram nedumerită! Imediat mi-am adus aminte că expirase data la care trebuia să completez un curs obligatoriu, anual, în cadrul spitalului. M-am prezentat în biroul dânsei cu mari emoții. Mi-a spus, de la început, că funcția pe care o are, și responsabilitatea de a raporta superiorilor dânsei, îi cere să ia acțiune vis-a-vis de faptul că nu am completat acel curs obligatoriu. Dar înainte să continue, mi-a spus cât de mult sunt apreciată de ea și de colegii mei, iar mai apoi mi-a dat exemple clare prin care am câștigat încrederea și aprecierea dânsei. Apoi mi-a spus că fapta mea era o încălcare de reguli care nu poate fi trecută cu vederea și mi-a dat câteva exemple nefavorabile care ar fi putut rezulta din cauza neglijenței mele. Sancțiunea a inclus și o corecție scrisă, document care va rămâne în dosarul meu, permanent. În cele din urmă m-a încurajat, spunându-mi că este sigură că nu voi mai uita pe viitor. Mi-a spus că are încredere în mine și că va include, în scrisoarea de corecție, și faptul că am acționat și am completat cursul, imediat ce am fost anunțată. M-a întrebat și câteva întrebări personale, iar mai apoi m-a asigurat că această corecție scrisă, nu va afecta mărirea de salar, care urma să o primesc, și că era foarte bucuroasă că lucrez pentru spital și că spera să mă aibă ca angajată, mulți ani. Am plecat din birou de la dânsa încurajată și cu dorința de a mă strădui să fiu mai atentă pe viitor. Nu am văzut în acțiunea dânsei un atac la persoana mea, ci dimpotrivă am văzut o persoană care și-a făcut datoria și și-a făcut-o bine și la timp.
Am observat același fel de abordare, în ce privește mustrarea sau corecția, în Apocalipsa, Capitolul 2 și 3. Pentru cei care nu sunt familiari cu acest text, îi încurajez să citească Apocalipsa capitolul 2 și 3. La toate cele 7 Biserici, vom constata 7 elemente comune, dar pentru acest articol aș dori să ne uităm doar la două dintre ele.
1. Cel care adresează mustrarea (sau încurajarea), se prezintă celui cu care vorbește. Poate ați auzit întrebarea: “Cine ești tu, ca să mă judeci pe mine?” Alții spun, resemnați, cu capul plecat: „Cine sunt eu ca să judec?” Trebuie să ai răspunsul corect la această întrebare, ca să vezi dacă ești în postura corectă ca să judeci, sau nu. Un fariseu, spre exemplu, nu avea dreptul să judece, deoarece acesta trebuia întâi să se pocăiască. Domnul Isus, în textul din Ioan, spune clar unui fariseu să nu judece, ci prima dată să se uite la el însuși și să-și rezolve problema lui. “Nu judecați, ca să nu fiţi judecați. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’, şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.” (Matei 7:1-5).
Cel care judecă, nu trebuie să adopte o atitudine de superioritate față de cel căzut în păcat. În primul rând, trebuie să nu uităm de unde ne-a scos Dumnezeu pe noi și ca rezultat să nu avem o atitudine de superioritate, de exemplu aşa cum a avut robul nemilos căruia după ce i s-a iertat o mare datorie, a pedepsit aspru pe cel care îi datora lui, o sumă mult mai mică. Dacă cel care judecă are în inima lui duh de ceartă, salvă deșartă, sau orice altceva în afară de călăuzirea Duhului Sfânt și dragostea lui Dumnezeu, prima data trebuie să-și pună viața în rânduială, așa cum ne învață Domnul Isus.
Creștinul duhovnicesc, cel călăuzit de Duhul Sfânt, este chemat să ajute pe cel căzut în păcat, dar cu Duhul blândeții, și să o facă cu mare atenție, să nu cadă și el. “Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi ca să nu fii ispitit şi tu.” (Galateni 6:1). E important când mergi la fratele tău, să-i reamintești în ce calitate îi vorbești despre păcatul din viața ei. Noi trebuie să știm că fiecare avem responsabilitatea și datoria, în trupului lui Hristos, de a veghea unii asupra altora. Nu putem să stăm nepăsători față de cel care trăiește în păcat. „Nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru?” (1 Corinteni 5:12b). E important să spunem de la început: „Sunt fratele/sora ta în Hristos, știi că îmi pasă de tine și că te iubesc, dar am responsabilitate față de tine și față de Dumnezeu să te corectez/mustru/judec/ajut, pentru că văd acest păcat în viața ta.” Când faci asta, accentul nu mai cade pe tine, ci cade pe rolul tău, pe datoria și responsabilitatea pe care o ai față de fratele și sora ta, și față de Dumnezeu.
2. Știu. “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi, că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar…” (Apocalipsa 2:2,3, 4a).
a. Trebuie să cunoști persoana pe care o corectezi. Știi strădania, știi lupta, știi greutățile ei? Cu alte cuvinte, o cunoști? Face persoana pe care o mustri, parte din biserica locală? Șefa mea m-a analizat, m-a ajutat, mi-a dat o direcție clară și a petrecut timp cu mine, în decursul anilor. Când m-a chemat în biroul dânsei, a petrecut o parte bună a timpului să-mi enumere calitățile pe care le-a observat la mine. Ce efect credeți că a avut asupra mea, faptul că dânsa a știut ce am făcut bine, și că mi-a spus în față lucrurile pe care le apreciază la mine, înainte să mă corecteze? Personal, mi-a creat o dorință și mai puternică de a munci cât mai bine și mai eficient. Ca să putem ridica o persoană căzută, trebuie să fim ca niște părinți grijulii și iubitori, să le vorbim cu dragoste și să apreciăm nu numai ce fac bine, dar și valoarea pe care Dumnezeu le-a dat-o, identitatea lor în Hristos. Vă provoc, ca data viitoare când veți avea ceva de corectat, chiar la copil, la soț, la soție, la soră sau frate, spuneți-le întâi ce apreciați la ei, și veți vedea că vor fi mult mai receptivi.
b. Trebuie să știi că ceea ce judeci este cu adevărat un păcat și nu o părere îndoielnică, sau doar un zvon sau o iluzie. Am fost confruntată de o soră care mi-a spus: “Am văzut că te-ai uitat urât la mine. Ai ceva cu mine!” Afirmația dânsei nu avea nici un temei. Și-a amărât inima dejaba și mi-a amărât-o și pe a mea. Mi-am cerut iertare, pentru ceva ce era doar în imaginația dânsei. Cu astfel de lucruri poți să vii înaintea Domnului și să le lași acolo. Sunt multe lucruri pe care am putea să le acoperim cu mantaua iubirii și să nu le menționăm niciodată. “Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile.”(Proverbele 10:12) Pentru a nu fi iritați de cele mai mici și neînsemnate greșeli ale celor din jur, trebuie să fim plini de dragostea lui Dumnezeu. “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4:8)
c. Trebuie să știi că lupta este spirituală. Lupta care se dă în mintea celui căzut în păcat, este enormă. De aceea, e de mare folos să luptăm pentru ei în post și rugăciune, înaintea lui Dumnezeu, ca El să ne călăuzească, El să ne descopere ceea ce trebuie să știm, înainte de a merge să-i corectăm. Cel rău caută cu orice chip să îl doboare și să-l depărteze, pe cel căzut de Dumnezeu. „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). Să știi că sora sau fratele tău are nevoie de tine și de felul cum o faci e foarte important. Trebuie să știi să spui păcatului, păcat, dar având ochii ațintiți la jertfa Domnului Isus și dragostea Tatălui ceresc. Pentru aceasta a venit Domnul Isus în lume, ca să ia asupra Lui păcatele noastre și să ne împace cu El. Fie ca bucuria nașterii Domnului Isus să vă și umple inimile cu speranță și nădejde. Dacă încă nu te-ai decis să-L urmezi pe Hristos să știi că Domnul Isus a murit și pentru tine. Cheamă-L în inima ta, ca să-ți fie Domn și Mântuitor. El te iubește, Te așteaptă și dorește ca și tu să ai parte de bucuria mântuirii.
Articol publicat în Revista RomanianTimes
Va urma.