Veghează Creatorul

Pentru omul slab, bolnav și-n neputință,
O, Tu, Doamne, ești putere și credință.
Pentru omul cel de tină, slab și plin de-amar,
O, Tu, Doamne Isuse, ești Dulceață și Olar.

Din floarea tinereții și până-n clipa bătrâneții
Suntem niște vlăstare șubrezi, ce stăm tari, semețe
Ne ține Rădăcina, al nostru Domn al vieții
Și râdem când bat vânturi sus pe metereze.

De mii de ani de când Mielul, Cel din veșnicii,
A fost junghiat pe cruce, a fost crucificat;
Mielușei de-atuncea, cu mii și zeci de mii,
Bătuți de ploi și vânturi, urmează pe-mpărat.

Pericole pasc mieii ce azi sunt în popor,
Dar nimeni să nu uite că au ca Bun Păstor,
Pe cel ce este veșnic al lumii Împărat,
Cel ce Miel pe Cruce a fost crucificat.

Iubitul meu creștin, tu ești un mielușel,
Ești lutul de pe masă, vlăstarul singurel.
Și chiar de vine lupul, înghețul sau cuptorul,
Să nu uiți, creștine: Veghează Creeatorul!
Simion Ioanăș