Mi-e dor de-o clipă de alean!

Mi-e dor de-o clipă de alean!
Mi-e dor de-un vânt de adiere!
Mi-e inima pierdută-n van
De-atâta dor de mângâiere!

Mă simt un om neputincios
În faţa unei lumi pierdute!
Aş vrea să-aştern, în vers sfios
Pe-o coală, vrute şi nevrute,

Rugându-l azi pe Dumnezeu
Să-mi mai trimită, de se poate,
O liniştire-n ceasul greu
Venit de-acum pe căi ingrate!