Candva, am alergat pe Calea Ta
Neobosita-n dragostea dintai
Pe Munte-am fost si pietre, lemne
Pentru altare-am strans, ca sa ramai!

Ca sa Te am mereu 'naintea mea
Eu am zidit altare peste tot
Dar nenteles frica acoperit-a
Si dragostea si ravna peste tot.

Sa urc pe Munte Calea-i tot mai stramta
Ma inconjoara ceata si-un nor gros
Si jugul de pe umeri ma apasa
E jugul, cum stiti bine, a Domnului Cristos

M-am asezat pe-o piatra si-am inceput sa strig
Unde e Moise, Doamne, sa facem un altar
Dar susurul Lui, bland, subtire a venit
Si m-a-ntrebat daca am jar

Ma arde, cum sa n-am, e-aici in inimioara
Plina de spaime eu incet am spus
Atunci zideste-acolo-altarul
Si lasa jertfa, jertfa e Isus!

Ah! Toata frica la clipeala-a disparut
Si dragostea e-un jar, o flacara a Lui
Iau jugul inapoi pe umar
Si fericita sus pe Munte sui!

Hai, fratilor, ca sa urcam pe Munte
Altarul sa ne fie inimile iubitoare
Si dragostea dintai, un jar nestins
Cei presarat pe pietre pretioase, lucitoare!


Cand vom ajunge-Acasa, dincolo de Munte
Vreau sa ma intalnesc cu Moise si sa-i spun
Ca stiu acum de ce-a vazut pe Domnul
Chiar daca Muntele era tot fum!

Avea o dragoste ca jar nestins
Avea altar in inima pe pietre lucitoare
Si-astfel ajuns-a-n Cer cu Dumnezeu
Dupa o viata sfanta si biruitoare!

Candva, am alergat pe Calea Ta
Neobosita-n dragostea dintai
Si azi cu-altaru-n inima, cu jarul ei de foc
Cu fratii mei eu, fericita, Muntele Domnului il sui!