Am întârziat în a noastrā indecizie
(Am vrut sā știe alții cā citim o poezie)
Dar Tu ne-ai așteptat dovedindu-Ți iubirea
Nicicând n-ai vrut de la noi despārțrea.

Prea ocupați în pāreri am uitat de Tine
(Nu cum sā-ngrijim de cei cāzuți în suspine)
Tu nu ne-ai uitat; ai stat la ușā-n rābdare
Voind balsam sā pui pe tot ce ne doare.

Ai stat afarā în gerul cel mai greu
Dar noi ne gândeam cum sā mergem în turneu
Și totuși n-ai mers la alții decât noi mai buni
C-ai vrut și de la noi roade vrednice s-aduni.

Ai stat la ușā sperând sā fie deschisā
C-ai vrut sā ne-aduci comoara promisā
Noi eram implicați în fapte mārunte
Dar Tu voiai între noi și Tine o punte.

Ne-aducem aminte cum în drumul spre Slavā
Rāmâneam în urmā la umbrā-n dumbravā
Ne-ai așteptat sā nu fim singuri pe cale
Împreunā sā cântām și sā facem escale.

Lunga-ntârziere Te-a fācut sā vii la noi
Și ne-ai gāsit în situații nedemne de eroi
Și ne-ai certat cu ton fărā asprime
Cum nimeni altul nu poate sā exprime.

Așa ai fost, Isuse, mereu, așa vei fi
Purtarea Ta de grijā ne va însufleți
Perfidā, nepāsare ne-a penetrat intens
Lāsând un nor de grijuri, rācealā și nonsens.

În timpul așteptārii când noi ne veseleam,
Când orizontul Slavei nu-l mai întrezāream
Tu Te rugai intens din colb sā ne trezim
Și vocea Ta plāpândā, oricând, s-o auzim.

George Cornici/22 August, 2020