Într-o zi de dimineață,
Pe cer eu am zărit
O ceață deasă;
În care nu puteai vedea nimic.

Așa e și păcatul,
Oamenilor ca să știți;
Când îți astupă ochi
Chiar nu poți vedea nimic.

Și încerci cumva să aperi,
Obiectul prețios
Obiectul cel mai de valoare;
Duhul sfânt din cer de sus.

Și-n văpaia dimineți,
Începi să scapi, să fugi
Din păcate ceața groasă;
Pune piedici mari și lungi.

Dar în ajutor îți vine,
Cel care te-a creat
Aducând cu el izbândă;
Veșnică, lucru curat.

Iar finalul fericit,
În care de Isus mă simt iubit;
Salvat și iubitor
Cu al meu Mântuitor.

P. Daniel-, Deutschland, 10 Septembrie 2020