Doamne Ai privit spre om...

Doamne, Ai privit spre om, și ai spus că nu e bine,
Să rămână unul singur, pribegind aici în lume,
El ca om cu slăbiciune, ca să poarte greutăți,
N-ai lăsat să fie unul, printre multe vietăți

După a Ta asemănare, Tu ai întocmit pe om,
I-ai dat chip, i-ai dat suflare, însă... n-avea ajutor,
O femeie minunată ai adus cu bucurie,
Ajutorul potrivit, toată viața lui să-i fie

-Iată în sfârșit ea este, ajutorul pe pământ,
Ce din coasta mea te-a scos, prin mărețul Său Cuvânt,
Noi vom fi de-acuma unul și vom merge împreună,
Vom străbate drumul vieții, prin furtuni și vreme bună!

O familie de-acuma, unde se aud cântări,
Rugăciuni și mulțumiri să străbată munți și zări,
Fără ură, înșelăciune, viclenie, răutate,
Dând o cinste unul altul, cu iubire, bunătate

Căci acol' unde domnește, Tată Domnul Dumnezeu,
Este multă bucurie, nu se-aude: -numai eu!
Ci cuvântul unul singur: Împreună, vom fi una,
Pînă la sfârșitul vieții, când Isus ne dă cununa!

Lasă Doamne în tot căminul, ce e binecuvântat de Tine,
Multă pace, mângâiere, în necazul care vine
Și în ceasul încercării, dacă vine pe pământ,
Vrem să Stai cu noi alături, totdeauna prin Cuvânt,

Tot ce ai unit o Doamne, printr-o juruință sfântă,
Să rămână pân'la moarte, binecuvântare sfântă,
Pe urmașii care vin, să îi binecuvintezi,
Căci așa ai hotărât, o familie să formezi

Căci familia îi lucrarea, întocmirii mâinii Tale,
Ce străbate împreună, prin a morții umbrei vale,
Nu lăsa nicicând să fie, dezbinată aicea jos,
Să le fi Apărător, totdeauna Tu Hristos,

Lanțul dragostei dintâi, să le fie neîntrerupt,
Toarnă har iubire sfântă, pacea Ta să fie scut,
O cunună împărătească, lângă Tine să le dai,
Cu belșugul îndurării, să pășească înspre rai.

Floarea F.