Puţinul meu avut, e-al Tãu, Stãpâne,
Anii zburdalnici, zilele bãtrâne,
Vãd, am vãzut şi ştiu aşa de bine,
Cã preapuţinul meu, e mult la Tine!

Tu untdelemnul meu îl înmulţeşte...
Pe ţãrm m-aştepţi cu pâine şi cu peşte
Sã sãturãm mulţimile flãmânde
Sã alinãm durerile arzânde...

Satan urãşte Pâinea Ta Cereascã,
El nu vrea ca poporul sã trãiascã;
El se agitã, dar n-are ce-mi face
Când Tu îi porunceşti, mã lasã-n pace.

De arãtãri de demoni nu mi-e fricã
Ei cad în leşin, nu se mai ridicã
Cãci Tu ai spus: "Aşa vorbeşte Domnul
N-am sã le-ngãdui sã-ţi tulbure somnul!"

Tu mâna dreaptã pune-o peste mine
Sã înţeleg Scripturile Divine;
De-am rãtãcit, mi-arat-a Ta cãrare
Sã pot sã mã întorc în Adunare.

Ajutã, Doamne, neputinţei mele
Iar apa Ta, picioarele sã-mi spele;
Slujind cu zel în lumea pãcãtoasã
Cu fraţii mei sã stau şi-n cer la masã.