1. Uneori, în jurul meu nu răspândesc nimic...
Ploile au stins făclia și m-am rătăcit.
Nu mai știu să dăruiesc, nici să iert și să iubesc,
Întunericul m-a-nvăluit.

R: Însă e Cineva, ce-a iertat vina mea,
E Isus, Fiul lui Dumnezeu!
Am să-L chem, am să-L strig, să mă schimbe deplin,
Să mă învețe să iert, să iubesc ca și El!

2. Uneori, alerg spre țeluri fără vreun folos
Și rănesc pe toți în jur, ca eu să fiu colos.
Nu mai știu să fiu umil, gura mea e doar venin,
Doamne, am ajuns atât de jos...

C: Să vii, eu Te chem, umple-mă de etern,
Să vii, eu Te-aștept cu-n sublim dor în piept!

O: 1 R 2 R C R