Cu Tine vântul nu mă bate,
Tu ești singura mea cetate;

Când nu mai am cuvinte
Îmi arăți partea plină,
Când rămân fără flori
Tu îmi dai o rădăcină;

Când îți rostesc numele
Înfloresc precum un pom
Și-nțeleg abia, abia atunci
De ce ai pus Iubirea-n om,

De ce Ne-ai chemat la vecie,
De ce puțini Te pot aștepta,
De ce Te laudă cu umilință,
Multă umilință, creația Ta.