O poetă sfântă și nevăzătoare
Îi mulțumea, pentru orbire, Lui:
Nu dorea vederea celor trecătoare:
„Primul chip zărit să fie-Al Regelui!”

Vestitul Augustin fiind ispitit
Cu plăceri-flori în vânt, de pământ,
Pentru- a nu uita de Rai, a zis, smerit:
„Nu pot să vând vederea Celui Sfânt!”

Fericiți cei cu inima pură
Și cei umili, săraci în duhul lor:
Îl vor vedea pe El, scrie-n Scriptură
Și vor intra-n Regatul Cerurilor!

În toate chinurile trecătoare
Rămâne mângâierea Duhului:
Când ne vom trezi în Ziua cea Mare,
Vom contempla, pe vecii, Fața Lui!