„Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare, au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu fierăstrăul, chinuiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – ei, de care lumea nu era vrednică –, au pribegit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.” (Evrei 11:36-38)

Cu aceste versete se finisează capitolul despre faptele eroilor credinței. Lumea se purta cu ei în așa fel, de parcă ei nu aveau dreptul să trăiască pe fața pământului. Dar Duhul Lui Dumnezeu a introdus o notă aici, căci totul a fost invers – lumea nu era vrednică de ei.

Ei au pribegit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri, și prin crăpăturile pământului. Au fost lipsiți de case, au fost separați de familiile lor, au fost urmăriți precum sunt urmărite animalele sălbatice, au fost aruncați din societate, precum se aruncă gunoiul, au suferit căldura arzătoare, și friguri, întristări și necazuri, dar au rămas credincioși Domnului.

Cum arată viața noastră în comparație cu viața lor? Îi rămânem credincioși Domnului în vremuri de criză?

Să știi, că în inima noastră se va strecura un gând, care este foarte lipicios, foarte insistent, și mulți oameni nu distrug acest gând – când procedăm corect, în viața noastră totul trebuie să meargă foarte bine, din cauza că procedăm corect. Iar când procedăm corect, și în viața noastră toate lucrurile nu merg foarte bine, oricât de mult nu ne-am dori aceasta, iar acest gând se strecoară în inima noastră, și dacă nu veghem, atunci el dă naștere la indignare, la pretenție către Dumnezeu, iar apoi omul Îi zice Domnului: „Sunt bravo, dar Tu nu m-ai izbăvit de nenorociri.” Unii oameni citesc Cuvântul Lui Dumnezeu în așa fel, încât unele momente, foarte simplu, paragrafe foarte mari și întregi le omit (le trec cu vederea). Dar foarte clar în Sfânta Scriptură este arătat, că cei mai buni oameni ai Lui Dumnezeu au trecut prin lipsuri și au pierdut multe, „s-au lepădat de sine însuși, și-au luat crucea”, la chemarea Salvatorului.

Adevărul - Dumnezeu nu ne-a creat pentru confort. El ne-a creat pentru măreție („lumea nu era vrednică de ei”)! De aceea, indiferent de circumstanțe, orice nu s-ar întâmpla, nu fii molatic(ă), nu cădea de oboseală în duhul tău, nu-ți pierde inima, nu altera în omul tău dinăuntru, ci urmează pilda celor, care manifestă o credință tare, statornică în “uraganul încercărilor”!

“Şi toate Bisericile vor cunoaşte că ‹Eu sunt Cel ce cercetează rărunchii şi inima›: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.” (Apocalipsa 2:23)

• Doamne, Care încerci inima și rărunchii! Veghează asupra inimii mele și asupra gândurilor mele! Sprijinește-mă în vremurile de criză, ajută-mă să Te slujesc, să-ți fiu predat(ă) pe deplin, să stau tare și nimic să nu mă poată clătina! Cred, că truda mea, efortul și jertfele mele pentru Tine nu sunt în zadar! (1 Corinteni 15:58 - De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.) Doresc să împlinesc voia Ta pentru viața mea și să fiu onorat(ă) cu răsplată din partea Ta, acolo în cer! Mă rog! Mulțumesc pentru toate lucrurile (pentru tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești, pentru binecuvântări vremelnice, pentru că mi-ai împlinit nevoile duhovnicești și cele fizice, pentru că mă desăvârșești prin încercările credinței, pentru că mă înnoiești în omul dinnăuntru prin suferință, atunci când privesc prin credință la greutatea veșnică de slavă din cer etc.) În numele Lui Iisus Hristos. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

... ei, de care lumea nu era vrednică –, au pribegit prin pustiuri, prin munţi... (Evrei 11:38)