Ispitele

De câte ori, vin adese ispite grele
Pe calea vieții mele, de atâtea ori vin
Îmi frământă lăuntrul vieții mele,
Ispitele apar mereu, în al zilei senin.

Atunci când, apare ispita-n cale
Alerg la Isus, din nou eu, primesc
Să nu, mă mai întorc, acolo-n vale,
Privind la Cer, o pace lină găsesc.

Adeseori, peste mine, vin dureri amare
Îmi frământă lăuntrul meu deseori,
Isus, îmi îndreaptă piciorul pe Cale,
Când vin ispitele la mine, de-atâtea ori!

Ispitele dulci, de la puteri dușmane
Năvălesc spre mine, atacă așa cumplit
Îmi răscolește inima, făcând rele rane
În sufletul meu rănit, adânc zdrobit!

Pun pe altarul sfânt, în vremea rugăciunii
Ea fiindu-mi scut și pavăză, la orice ispită
Depărtează Doamne, ispita rea, a minciunii,
Credința rămâne-n mine, pe altar zidită.