N-am fost bun și totuși nu m-ai pārāsit
A câtea șansă mi-ai mai dat? Nu știu
Atâta știu: tot timpul m-ai iubit
Nu m-ai lăsat să sufăr în pustiu.

Voii Tale n-am fost, total, consacrat
Uneori nu-mi erai pe primul plan
Dar Tu, Isuse, cu blândețe m-ai mustrat
Și iar ai pus în mine sfânt elan.

S-au creat distanțe; cum de s-au creat?
Și n-am fost aproape vocea să-Ți ascult
Și cu toate-acestea Tu m-ai cercetat
Nu ai vrut să intru în adânc tumult.

Te-am neglijat crezând că singur pot
Să dau soluții problemelor ce-apar
Tu mi-ai spus că sunt al Tău compatriot
Și ajutorul Tău m-a scos dintr-un coșmar.

Călăuzire nu știu de ce nu am cerut
Când din labirint nu am putut să ies
Dar la timpul potrivit Tu ai apărut
Dându-mi orientare spre succes.

Ce s-a-ntâmplat nu știu, dar am uitat
Să Te chem cu mine în drumul lung
Și totuși la cheremul primejdiei nu m-ai lăsat
Ci-ai intervenit la destinație s-ajung.

La înălțimea chemării uneori n-am fost
Și totuși am constatat cât mă iubești
Oricând la Tine găsesc adăpost
Vreau viitor de împliniri dumnezeiești.

Mi-ai iertat abateri; nu m-ai părăsit
Trup și suflet de Tine mă atașez
Comori ce nu pier în Tine am regăsit
Neclintit în hotărâre oriunde Te urmez.

George Cornici/2 Septembrie, 2020