Povestea Lemnului
Autor: Samuel Holbura
Album: Hristos S-a întrupat și pentru tine.
Categorie: Evanghelizare
Am fost tăiat din pădure,
si ceva doreau să fiu!
Din mine a ieșit o cruce,
pentru ce oare? Nu știu. .
Auzeam oamenii vorbind,
și exclamând mai multe. .
Că o să moară oameni pe min',
o să fiu un fel de punte. .
O legătură pentru ei,
o strânsoare ce cheamă moartea.
Un fel de cușcă pentru lei,
o, ce grea imi este soarta!
Venit-a ziua răstignirii,
aflat-am în dimineața aceea.
Eu atrăgeam priviri,
eu și Unul, zis "Acela"!
M-au luat si m-au lăsat pe umăr,
a unui Om bătut, slăbit. .
Având o coroană de spini,
mergea să fie răstignit.
Din prima clipă am simțit,
eu, lemnul din pădure,
Că Cel ce e pe mine acum,
nu e doar om, dar cine să fie?
Ajuns-am pe dealul fără flori,
și-au pus pe mine Omul frânt!
Bătut-au cuie-n amândoi,
dar El era așa de blând.
ȘI El rosti privind în sus:
''Tată, iartă-i. . '', că nu știu ce fac!
Vorbea cu Dumnezeu, Isus!
pentru oameni s-a rugat!
Mai erau cruci ca și mine,
două la număr, doi răstigniți!
Dar parcă nu erau ca El,
acei doi oameni osândiți.
Plângea si privea cu milă,
mai ales spre cea de jos.
Am simțit și eu cum suspină,
privea spre mama Lui, Hristos!
Apoi la mulțimea toată,
la preoți și la soldați.
Și apoi dintr-o dată,
vorbiră cei doi condamnați.
Batjocură ei au adus,
și unul îi cerea minuni.
Celălalt, mai apoi se pocăi. .
''în rai vei fi'', i-a zis Isus!
Și înainte de-a pleca,
"S-a ispravit!" a zis Hristos,
Lăsându-și duhul Tatălui,
și capul l-a aplecat în jos.
Tot locul s-a cutremurat,
am început să-mi fie frică. .
Peste zi, întunericul s-a lăsat,
și toți plecau, ce să mai zică?
După un timp, a venit cineva,
s-a oprit și a privit în sus. .
Și L-a străpuns cu sulița,
apă și sânge din coasta Lui a curs.
Hristos era mort,
căci oasele nu le-au zdrobit. .
Era plecat din acest cort,
și toți au crezut că era învins!
Mai târziu a venit,
și L-au coborât de pe mine. .
Un Iosif din Arimatea,
el veni să-I facă bine.
Și am rămas tăcută,
eu, crucea din Calvar.
După această zi trecută,
tot meditam, tot meditam.
Și am zis in mine încetișor:
Hristosul, care a atârnat pe mine,
E a lumii mare Creator!
El m-a sădit în acea pădure....
El mi-a spus dulce,
înainte să sfârșească. .
Căci prin moartea Lui pe cruce,
lumea va primi viață!
Și mântuirea sufletului,
în numele lui Hristos!
Prin sângele Domnului,
iertare obține orice păcătos!
Am plâns atunci și eu cu El,
cu Creatorul meu slăvit!
Căci doar El pentru omenire,
din dragoste S-a jertfit!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/204579/povestea-lemnului