Domnu-i lumina mea și mântuire.
Și teamă nu mai am căci mă ridică.
Mi-e sprijin pe cărarea vieții mele,
Cu Dumnezeul meu să-mi fie frică?

Când răul împotrivă 'naintează,
Și carnea ar dori să-mi prăpădească,
Dă înapoi, se clatină și cade
Căci Tu mă ții cu mila Ta cerească.

Chiar și oștiri întregi de-ar fi să vină,
Război ca să-mi ridice împotrivă;
Inima mea ar fi fără de teamă,
Și-ncrederea în Tin' deopotrivă.

O, Doamne, doar un lucru vreau a-Ți cere,
Și îl doresc fierbinte de la Tine.
În Casa Ta să locuiesc mă lasă,
Cât viața pe pamânt îmi vei mai ține.

Vreau să-Ți privesc de-a pururi frumusețea
În templul Tău cel Sfânt, a Ta splendoare.
Căci în coliba Ta e ocrotire,
Atunci când vin necazuri, strâmtorare.

Întinde-Ți peste mine ca o haină,
Acoperișul cortului Tău veșnic.
Pe stâncă de granit înalță-mi pașii,
Prin jertfă să te laud, căci ești vrednic.

Ascultă-mă când glasul meu Te cheamă,
Îmbracă haina milei, ia aminte.
Căci inima îmi zice să Te caut
Și fața Ta o caut, Doamne Sfinte.

Nu îți ascunde fața de la mine,
Să nu Te mânii te imp, or, Părinte.
Căci Tu ești ajutorul meu, scăparea
Și mântuirea mea Tată Preasfinte.

Chiar și cei dragi de-ar vrea să mă alunge,
Tu mă primesti, ești Domnul vieții mele.
Învățătură dă-mi pe calea dreaptă,
Să nu m-ajungă cei ce fac azi rele.

Încredințat că voi vedea în viață,
A Ta iubire, milă, bunătate;
Nădăjduiesc în Tine, Doamne mare,
Mă-mbărbătez, Te laud pentru toate.

Dany Căpătan