„Pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu” (Efeseni 3:10)

     Iată trei dintre provocările cu care se confruntă biserica și credincioșii astăzi: 1) Nu putem experimenta o descoperire din partea lui Dumnezeu, continuând să ne agățăm de lucrurile moarte. Scopul lui Dumnezeu este ca: „domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a Lui.” Cuvântul „trezire” nu se referă numai la cineva care se deșteaptă din somn, ci se referă și la învierea cuiva care a murit, sau care este pe moarte și revine din nou la viață. 2) Ne este teamă de excese sau exagerări, așa că îmbrățișăm mediocritatea și o numim echilibru. Oamenii nu se simt atrași de noi datorită asemănărilor dintre noi, ci datorită lucrurilor care ne fac să fim unici. Când vorbim despre credința și despre mărturia noastră, noi nu trebuie să bagatelizăm, să punem pe planul doi sau să dăm la o parte exact lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu și care ne fac diferiți. Dacă facem asta, oamenii vor fi dezamăgiți și vor merge în altă parte. Ucenicii nu s-au amestecat cu mulțimea; mesajul lor și manifestarea puterii Cuvântului i-a făcut să iasă în evidență. 3) Trebuie să-i apreciem, în biserică, pe aceia care își asumă riscuri și trăiesc prin credință. În prima minune făcută de Domnul Isus, preschimbarea apei în vin, Maria le-a spus slujitorilor din Cana: „Să faceţi orice vă va zice” (Ioan 2:5). Nevoia noastră de a fi apreciați și de a fi populari poate duce la un spirit religios care îi schilodește pe cei ce-și asumă riscuri și pe cei ce umblă prin credință. Domnul Isus ne-a făcut următoarea promisiune: „voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori…” (Faptele Apostolilor 1:8). Așadar, întrucât Dumnezeu ne spune să-L prezentăm prin Biserică, să nu ne temem să ieșim în evidență – și să-L ascultăm!