Unde să alerg  când întristarea doare crunt?
Când bucuria zilelor senine s-au dus de parcă n-au fost
Și gândurile îmi zboară amețite fară rost
Nu-i loc in lumea asta... În Tine trebui-ta să m'ascund...
Aș alerga din nou la Tine, furtuna s-o oprești din drum
Dar știu! Nu merit să muți puntea pentru mine
Nici să mă scoți din valul care vine...
E prea târziu să-mi fac o casă pe înălțimii acum...

Singura mea mângâiere este că totuși vei veni...
Te-am văzut venind chiar și atunci când nu s-a meritat
Te-ai rupt din frumusețile divine ca să trăiești pe un pământ blestemat
Să simți în Tine țărâna cum se frământă și-n noi până în ultima zi...

Cine ne v-a înviora Doamne? Cine va alerga cu ulciorul la izvor?
Cine v-a lovi  stânca inimii noastre s-o sfărâme de tot?
Poate că stau acolo închise râurile mântuirii și arderea de tot...
Poate că ne-am încuiat pe dinauntru din cauza rănilor care dor...

Tu străbați cerurile pentru noi când vrei să ne izbăveşti...
Indurarea Ta cea mare o cobori cu Tine din locurile cerești
Trimite-ne Duhul Tău Doamne înainte să se facă târziu...
Te rog! Aminteste-mi Cuvântul Tău care mă poate întări în pustiu...

Urcăm ultima culme pe dealurile biruinței de mâine
Jalea se scurge printre noi, curge nepăsătoare la vale
Nu mai privim la ce a fost, lăsăm în urmă amintirea luptei amare
Din care ne scoti  nevătămați întregi și pururi credincioși Ție!

Aug. 2020