Doamne... ascultă glasul meu!
Autor: Maria Luca
Album: Izvoare de iubire
Categorie: Zidire spirituala
Când dorul după Tine, Tată, îmi mistuie ființa,
Când valuri, vin îngrijorări să-mi clatine credința,
Mă-nchid la mine-n cămăruță și mă aplec în rugă
Sperând ca vocea mea umilă la Tine să ajungă...
Te chem în sfântă părtășie să-Ți spun a mea durere
Mi-e inima un foc nestins ce arde în tăcere...
Așa de multe-aș vrea să-Ți spun... mă pierd printre cuvinte
Dar știu că Tu privești de sus și rugii iei aminte:
O, Tatăl meu... sunt vremuri tulburi când teama și durerea
Merg mână-n mână și, haine ne mistuie puterea;
Sunt vremuri când iubirea plânge din inimi alungată
Și slabă e credința Doamne, cum nu a fost vreodată...
Un duh de boală ne frământă și teama ne cuprinde
Că va aduce alte duhuri ce ura va aprinde...
Cad mii de oameni secerați și-s singuri în durere,
Nu-i nimeni Tată, lângă ei, s-aducă mângâiere...
Vin mări de lacrimi peste noi... plâng mame... plâng copii
Și plâng bunicii despărțiți de-ai lor nepoți zglobii.
E-atâta disperare Doamne, cum n-a fost niciodată
Și cerul vieții-i plin de nori și soare nu se-arată...
Sunt vremuri grele dar eu știu, că Tu ne ești scăpare,
Eu știu că stă-n puterea Ta să dai eliberare,
De-aceea, azi, cu umilință Te chem o, Bun Păstor
În marea-Ți milă și-ndurare să vii în ajutor!
Ascultă Doamne al meu glas unit cu alte mii
Ce strigă astăzi către Tine... Te cheamă ca să vii
Să lași balsam vindecător... să reaprinzi iubirea,
Să înțelegem că în viață, doar Tu ne ești menirea!
Vulcan-12-10-2020
Mary
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/204887/doamne-asculta-glasul-meu