Aş vrea sã port in viaţa mea nestinsã
Durerea pentru orice pãcãtos
Pe-altarul Tãu, cu inima convinsã
Jertfindu-mã cum S-a jertfit Hristos...

Dar dã-mi putere-n trupul meu de carne
Chiar dacã slãbiciunile rodesc;
În duhul meu, rog Duhul Tãu sã toarne
Convingere şi-avântul tineresc!

Cãci vulturul de patruzeci de ani
Ce vulturi tineri a-nvãţat sã zboare,
Cuiburi clãdind pe stânci şi bolovani,
Azi se târãşte jalnic prin ogoare.

Cu aripile grele de noroi
Cu ciocul sfãrâmat de hrana tare
Picioarele mişcându-le greoi,
Scoţând întruna strigãte amare,

Cerşeşte parcã-o luare de cuvânt
Îngânã parcã-o ultimã dorinţã.
Cu ochii trişti, privirea în pãmânt
Aşteaptã fãrã voie o sentinţã.

Un ciot de mânã scrie "Mene, Mene"
Cãci socotit e timpul ce-a rãmas;
Un plumb greoi se-aşeazã peste gene
Şi-un leu pândeşte fiecare pas...

-"Rãspunzi târziu, te mişti tot mai alene
Şi-adeseori preferi sã stai retras;
Esti mai bãtrân - se vede pe sprâncene,
Pe ochelarii ce îi porţi pe nas.

Însã eşti tu. Depinde-acum de tine:
Şi Dumnezeu... şi oamenii te vor!
Cel Sfânt face din tine-un om de bine,
Iar ceilalţi vãd în tine omul lor... "

Deşertãciunile lumii moderne
Ţintesc sã ne despartã de Hristos;
Spre-un ţãrm stâncos se-aud din nou sirene
Ademenind cu glas melodios.

Am fost înduplecat cu anevoie
Şi-am îndrãznit sã spun... dar nu e tot:
Aş vrea sã pot sã mã mai mişc în voie
Şi versuri noi sã scriu aş vrea sã pot...