Doamne, unde să mă duc când în piept inima-mi plânge,
Când durerea e prea mare și tristețea mă ajunge?
Unde să mă duc Părinte când din ochi răsar izvoare
Și-aud vorbe ce rănesc și când însăși viața doare?
Am căutat în jurul meu dar nu-i suflet să m-aline
Și nu-i mână ca să poată șterge lacrimi și suspine!
Unde să mă duc când dorul e prea greu și mă doboară
Și când visele apun și încet, încep să moară?
Îmi ridic spre cer privirea... Ești acolo Domnul meu
Mă veghezi cu-a Ta Iubire când îmi pare drumul greu...
Mă ridici când prăbușită nu mai pot înainta
Și strângându-mă la piept mă alini cu dreapta Ta!
Parcă vocea Îți aud în a vântului solie
Și îmi spui că mă iubești... și-mi vorbești de veșnicie
Și-ntristarea ce haină a cuprins a mea viață
Se transformă-n fericire... într-o caldă dimineață!
Mă aplec cu reverență... îmi ridic spre cer privirea
Doamne, Tu ești Scutul meu... ești Speranța și Iubirea!
Unde să mă duc Părinte dacă nu la crucea Ta
Când mi-e sufletu-ntristat și îmi pare viața grea?

Vulcan-15-10-2020
Mary