, , Ţară-ţară, ţară-ţară
Ascultă glasul Domnului!
Vezi cum toţi te înconjoară
Numele-ţi fac de ocară;
Iar tu, faci jocul omului!

De ce nu-ţi vezi de treaba ta?
De ce nu mergi pe drumul tău?
Priveşti în stânga şi în dreapta
Şi laşi pe alţii a-ţi dicta
Îndatorându-te mereu.

Din bogată 'ndestulată
Ai ajuns acum vândută!
Te laşi să fii exploatată
De străini din lumea toată
De eşti acum cunoscută

Ca locul bun de jefuit
Unde legea-o fac străinii!
Vai, popor nechibzuit
Degeaba te-am povăţuit!
Eşti lăsat pradă ruşinii!

Erai așa de frumoasă!
Munţi bogaţi, câmpii mănoase!
Povesteai, erai sfătoasă!
Nu erai de spiţă joasă;
Aveai pietre preţioase!

Aveai trecut şi viitor
Istorie dar şi prezent;
Erai popor harnic, muncitor
În toate promiţător;
Aveai la toate un-ascendent.

Dar acum, o, ţară-ţară!
Nu mai eşti ce-ai fost odată;
Din tine totul se cară
De cei care vin de-afară
Furând bogăţia toată!

Aurul de la Montană
Nu ştiu-acum pe unde îi;
Au întins unii capcană
Şi-au prins-o ca pe-o cârlană;
Noi avem, Cloşca cu pui''!

Pădurile ni s-au tăiat
(Cică erau seculare);
Erau prea verzi şi prea mult brad
De-aceea le-au înpuţinat
Şi-au făcut o, , Exploatare''!

Ai noștri tineri au plecat
La alţii, să câştige-un ban;
Doar bătrânii-au mai rămas
Şi copiii mici în sat;
Investitori... avem aman!

Vai, tu ţară, ţară, ţară
Care n-asculţi când îţi vorbesc!
Grâul, du-ţi-l tu la moară
Şi nu-i aştepta la gară
Pe cei ce vin şi îţi zâmbesc!

Cu-n zâmbet doar te-au cumpărat
Şi n-au plătit cât valorai;
Ţi-au impus reguli şi-obligat
Să faci doar ce ţi-au ordonat
Şi nu ce-ţi place sau voiai!

Dar nici acuma nu-i târziu
Popor, să te trezeşti din somn;
Mereu cu tine am să fiu
Căci te cunosc, te văd, te ştiu
Că-L ai pe Dumnezeu ca Domn! ''

A. N. 14.10. 2020
Răcăşdia, CS