Ca ieri eram în adunare
Când rugăciunea se 'nălța
Spre sfântul tron de îndurare
Iar Duhul Sfânt se cobora
Să ne vorbească despre vremuri
Ce peste lume vor veni,
Ne arăta în multe feluri
Că prea ușor nu ne va fi. .
Ni se cerea apropiere,
Candele-aprinse și altare
Și să ne umplem cu putere
Căci pe pământ vine strâmtoare!
(Biserica aproape plină.)
În vreme de prosperitate
Cum să mai crezi vocea divină?
-Eh, poate-n vremi îndepărtate!
Deja a nu știu câta oară
Aud aceeași proorocie. .
Duminica trecută iară...
Și altele. . ce? vine-urgie? ?
Și alte gânduri, alte gânduri
De necredință tot veneau
Ca să pătrundă printre rânduri
Și-n câte suflete intrau...
Era atâta îndoială...
Cine credea cu-adevărat? . .
Puțini, căci unde-i multă fală
Cuvântul Sfânt e refuzat! ...
***
Iar azi? Astăzi vedem prea bine
Cum se-mplinește ce ne-a spus
În vremuri de hambare pline,
Prin Duhul Sfânt, Domnul Isus.
Toiagul pâinii se micește
Și noapte vine peste lume,
Vedem cum frământarea crește
Că vorbele Lui nu sunt glume!
Acum oare ce mai contează?
Care e sensu-adevărat?
Să fi fecioară ce veghează
Și are-un loc asigurat;
Nu-ți aduna în lume paie
Ci aur, pietre scumpe-n cer!
De ce să mai tot strângi gunoaie
Ce se topesc aici și pier? . .
Acum e-un timp de îndurare
În care să ne pregătim,
Să ridicăm din nou altare
Și plini de Duhul Sfânt să fim!
Candelele să fie pline,
Să ardă necurmat în noapte
Căci Preaiubitul Mire vine
Iar miezul nopții e aproape!
Asta e tot ce mai contează:
Cu toți cei dragi stând pregătiți,
Cu cei ce încă mai veghează
Să fim pe nori de vis răpiți!