Preţul laudei

Să ne fie toată lauda nu pe buze,
Nu în gândul tainic ci împărtăşită;
Nu în disertaţii ce dau să amuze,
Ci să încolţească-n inima zdrobită.

Să ne fie lauda către înălţime,
Proşternută-n rugă înălţată-n cânt;
Nu slavă deşartă pentru-ntunecime,
Să ne fie lauda foc mereu arzând.

Să ne fie lauda valuri de-adorare,
Spumegând spre ţărmul doar întrezărit;
Să ne fie lauda o redeşteptare,
Fâlfâite aripi către înfinit.

Să ne fie lauda mereu mai albastră,
Mereu mai sublimă şi mai iertătoare;
Ca peste genune sufletul în glastră
Să-şi ia preţul laudei rămânând o floare.

15.aug.2006