De ce să-mi fie teamă de zilele ce dor,
Când știu că niciodată înfrânt n-am fost de ele?
De ce să tremur iarăși sub umbra unui nor,
Când El trimite soare și-n gândurile mele?

De ce să port stigmatul soldatului învins
În lupta pentru viață, sub lovitura morții,
Când știu că peste toate, eu cred și sunt convins,
Veghează-al meu Părinte, și nu-s în voia sorții!

De ce să-mi plec urechea spre șoapte ce ucid
Și frâng în deznădejde fărâma de voință,
Când știu că-n El pot totul, de aceea și decid
Să merg tot înainte pe drumul de credință!