Carpații mei

Colo sus lângă izvor
Stă crăiasa munților,
Căprioara cea frumoasă
Paște iarbă și-i grațioasă.

Din crâng iute iese-afară
Iepurașul fricos tare,
Vrea și el să pască iarbă
Și-i atent la-orice mișcare.

O privighetoare mică
Cântă sus pe-o rămurică,
Sprintenă se tot agită
Fiindcă nimeni n-o ascultă.

Un bursuc se tăvălește,
Mormăie și lenevește,
E cu gândul după fructe,
Tolănit și-ntins pe spate.

Un tablou în plină vară
Pentru suflet e comoară,
Un tablou ce are viață
Și ce ochiul îți încântă.

E tabloul munților
Pe crestele Carpaților.
Dealuri verzi și minunate,
Parcă-s din Rai adunate.

Simion Ioanăș