Doar cu Tine e veșnicie

Dacă mă duc în inima pământului,
Acolo e pustiu și rece fără Tine,
Dacă mă duc în adâncul oceanului,
Acolo e întuneric și gol fără Tine.

De aceea în mijlocul eternei fericiri
Ești Tu, Doamne, cu prezența Ta,
De aceea în existența adevăratei vieți
Ești Tu, Doamne, cu fericirea Ta.

Dacă mă duc în mijlocul soarelui,
Acolo e pustiu și rece fără Tine,
Dacă mă duc la capătul Universului,
Acolo e întuneric și gol fără Tine.

De aceea chiar în mijlocul durerii
Fără Tine e durerea deznădejdii,
De aceea în mijlocul vieții efemere
Fără Tine-i neant și multă durere.

Dacă m-aș duce în mijlocul pădurii,
Acolo aș fi singur și trist fără Tine,
Chiar dacă aș vizita toți munții,
Sufletul mi-ar fi pustiu fără Tine.

Puțină rază de viață pe pământ,
Dar e doar un pas pân’ la mormânt,
De aceea Tu ești nădejdea vie
Și-mi umpli sufletul de bucurie.

De-aceea ai venit pe pământ,
Murind pe cruce pentru păcat.
De-aceea atunci la a Ta înviere
M-ai îmbrăcat cu a Ta veșnicie.
Simion Ioanăș