Mormânt și amintiri

Din nou pe la mormânt,
Din nou cu suflet frânt,
Vin gânduri și-amintiri
Despre voi, dragi părinți.

A fost un timp frumos
Ce l-am petrecut cu toți,
S-a dus ca fumul gros
Plecând în sus spre bolți.

Nu mai putem întoarce
Al roții timp ce trece,
Însă avem aici nădejde
Privind în sus spre stele.

Și-aici vom fi doar amintiri,
Plecând cu toți spre veșnicii,
Fiecare la rândul cetei lui,
Urcând spre bolta cerului.

Să ne iubim aici pe pământ,
În timpul nostru foarte scurt,
Suntem atât de trecători
Printre necazuri și nevoi.

Simion Ioanăș