În liniştea nopţii, din somn mã trezesc
Şi ochii-mi îndrept cãtre stele;
Cu ochii de carne, cu vãzul firesc
Ajung numai pânã la ele.

Dar ochii credinţei atunci mi-i deschid
Deodatã vãzând mai departe,
Cetatea Luminii cu-naltul sãu zid:
Nu-i Mercur, nici Venus, nici Marte! ...

E Sfânta Cetate din aur curat
Şi-alesele mãrgãritare
E-al Mirelui Sfânt, strãlucitul Palat,
Bisericii nemuritoare...