Te prețuiesc suferință

Suferință, de ce ai venit la mine nechemată?
Te-am respins atunci, când mi-ai fost dată
M-am întristat de moarte, am plâns am bocit
Mă târam în mine, ca un vierme zvârcolit.

Suferință, te-am primit în mine, să locuiești
Să sufăr în lăuntrul meu, de suferințele firești
De ce, ai venit la mine? Suferință, un dar neînțeles,
Grea ești suferință, greu, este rodul meu firesc!

Suferință, te-am primit în mine, un dar nemeritat
Poate, pentru vina mea, pe altarul te-am așezat
Nu-ți cunoșteam taina, ce-o ascunzi în tine,
Mistuit e lăuntrul meu, de chinul greu din mine.

Suferință, un dar venit din Cer, un dar îmbelșugat
Acum, îți înțeleg menirea, cât ești de minunat
Să duc suferința până la capăt, să fiu de El, salvat. ,
Domnul, mie mi te-a dat, pentru El, aur curat!

Suferință, cât de mare și sfântă, este durerea ta,
Suferința, nu este vrednică, cu nimic a nu te compara,
Cu iubirea Lui, nemuritoare, ce-o are pentru mine,
Să fiu și eu, în slava viitoare, în Ceruri, lângă Tine!