De pe jos din fundul gropii
Nici nu mai zăream lumina,
Îngropat până la umeri
Mă luptam singur cu tina.

Nici o scară, nici o sfoară
Ca să mă tragă în sus.
Când nu mai trăgeam nădejde
Chiar atunci veni Iisus.

Și-am simțit atunci căldură,
Și-am simțit atunci iertare,
Cum se astupase groapa,
Ce părea așa de mare? !

De priveam ‘nainte-n-juru-mi
Nu vedeam decât păcate,
Dar acuma: numai pace!
Cine le-a iertat pe toate?

Cine s-a atins de mine
Cine m-a eliberat?
Și-auzii un glas din geruri:
Mielul care-a fost ‘junghiat!