Să citim decretul Lui Dumnezeu despre nazireat: ''Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireata, ca să se închine Domnului, trebuie... '' (Numeri 6:1-3).
Cuvântul ''nazireat'' semnifică un om, care este despărțit de ceilalți, și care este pe deplin predat Domnului. Oamenii, care făceau juruința de nazireat, erau chemați de Însuși Dumnezeu, pentru ca prin modul lor de viață să demonstreze oamenilor standartele înalte a Lui Dumnezeu, de dedicare și de sfințenie (Amos 2:11-12). Juruința de nazireat a fost absolut de bunăvoie. Orice israelit putea să-și dedice viața Lui Dumnezeu. Indiferent de aceea, că doar sămânța lui Aaaron putea să împlinească responsabilitățile de preoți, orice bărbat sau orice femeie puteau să se dedice Lui Dumnezeu, ca să-L slujească. Aceasta era nevoie, ca să-i învețe pe poporul Lui Israel, că dedicarea deplină Lui Dumnezeu, mai întâi trebuie să vină din inima omului, iar apoi să se exprime prin lepădare de sine și evlavie. Dedicarea personală Lui Dumnezeu, prin juruința de nazireat, a slujit ca exemplu, spre ce trebuie să tindă fiecare om a Lui Dumnezeu din poporul Lui. Dedicare – ceea, ce Dumnezeu așteaptă de la tine și de la mine azi (Romani 12:1)!
Nu este mai puțin important, că Dumnezeu a chemat pe oameni să-și dedice viața Lui, nu în condiții de confort, ci în pustiul fără viață, când a condus poporul ''prin pustie, printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte niciun om'' (Ieremia 2:6). Pribegirea prin pustiul fără viață, plin de pericole, trebuia să-i motiveze pe oamenii ceia, să depindă pe deplin de Dumnezeu (Ioan 15:5). Să înainteze puteau doar supunându-se Lui Dumnezeu și crezând în Dumnezeu și în promisiunile Lui (Evrei 11:6). Plângerile, cârtirile, răscoalele, răzvrătirile, închinarea la idoli îi lipsea pe ei de binecuvântările Lui Dumnezeu. Doar credinței, care a fost încercată prin pustiu, Dumnezeu a promis că o va răsplăti cu binecuvântări, ''să-ţi facă bine apoi. '' (Deuteronom 8:16)
Cum crezi, Dumnezeu nu te încearcă azi prin ''pustiu''? Sau dedicarea ta Lui depinde de condiții și de împrejurări mult mai confortabile în viața ta?
Doamne! Pentru Fiul Tău, Iisus Hristos, Care a murit pentru păcatele mele, și Care a înviat a treia zi, pentru ca să mă facă nevinovat(ă). Iartă-mă, și curăță-mă de orice necurăție și de orice nelegiuire, prin Sângele Lui Iisus Hristos. Primește dedicarea sinceră a inimii mele și a vieții mele Ție. Fii cu mine. Luminează-mă cu lumina Feței Tale. Păzește-mă, ai milă de mine, și dă-mi pace în viață. Îți mulțumesc și Te slăvesc pentru grija Ta față de mine. În numele Lui Iisus. Amin.
Eu sunt unul dintre aceia, care este predat la aceea, ca să meargă până la sfârșit – sunt ucenicul Lui Hristos. Până la venirea Lui nu voi înceta să merg, voi dărui până voi avea, voi predica, până toți nu vor cunoaște adevărul, și voi lucra, până Domnul nu mă va opri.
(din agenda unui misionar)