E liniște, e soare
Autor: Emanuel Hasan
Album: R.M.D.N.
Categorie: Zidire spirituala
E spre amiază. . toamnă. . cad frunze... cald și soare;
E liniște în mine, privesc în depărtare;
Zâmbesc; sunt plin de pace: oare de ce n-aș fi?
Când știu c-atât de aproape-i plecarea-n veşnicii!

Ușor adie vântul precum o sfântă șoaptă
Ce-mi spune: fii dar gata, că sfinții sus te-așteaptă!
Iar eu șoptesc: -sunt gata, gata de zborul sfânt!
Răspunsul meu se pierde în sus, purtat de vânt!

În inimă am pace, lucrat-am pentru El,
Nu mi-am clădit în lume ci mi-am clădit în cer!
Aștept să-mi văd sus casa: oare cum a ieșit?
Căci încă nu ajuns-am pe plaiul strălucit!

Aud cum spune Duhul: -așteaptă dragul meu,
C-ajungi curând acasă în cer la Dumnezeu!
Eu îi răspund: -cu pace și dor voi aștepta
Să-mi văd Mântuitorul, pe sfinți și casa mea!

E liniște și soare. . nu simt nici o povară,
Desprins de tot, de lume, privesc spre ceruri iară;
Aproape-i întregirea pe nori a celor sfinți:
Curând voi fi acasă în cer cu-ai mei iubiți!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/205408/e-liniste-e-soare