11.10. 2020 Dragă biserică a lui Dumnezeu, Aștern pe hârtie în miez de noapte, ceea ce e lupta de ani de zile din sufletul meu. Nu știu cât te preocupă starea ta actuală. Dacă vezi motive de frământare, de îngrijorare. Dacă evaluezi din când în când starea ta din viitor prin prisma a ceea ce semeni acum. Cum merge starea ta spirituală în ultimii ani? Care sunt direcțiile în care ai investit și care sunt roadele muncii tale? Dacă Domnul Isus ar veni azi întrupat înaintea ta și te-ar cântări… cum ai vedea bilanțul Său? Unde crezi că te-ar găsi ușoară? Dacă mai ai puțină răbdare, îți voi spune ce mă frământă pe mine. Îl caut pe Dumnezeu de ani de zile, în singurătate și împreuna cu tine. Dat fiind că acesta este trupul Său, am așteptarea să Îl găsesc atunci când tu te strângi la părtășie. Merg acasă cu același gol, aceeași foame nealinată în suflet. Nu mă înțelege greșit: nu spun că nu văd muncă și eforturi de la membrele tale. O, ba da! Dar, din câte observ eu, la fel ca și în urma efortutilor mele, și în cazul tău, prea puțin văd Mâna lui Dumnezeu dând putere și rod pentru cer în urma strădaniei. Îmi regăsesc ființa pe gânduri adesea: oare asta să fie tot ce promite El? Asta e "viața din belșug"? Asta să însemne: "Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el"? Atât să fie pâinea, apa, pășunile verzi sau ploaia de primăvară promise? Am îndrăznit de câteva ori, cu teamă, să mă rog: "Doamne, dacă asta e tot, nu le doresc, pleacă de la mine …dar dacă nu asta e totul, arată-mi slava Ta și arată-mi ce poți face în mine și prin mine" Fără alte vorbe, după direcția în care mergem azi, nu văd un viitor luminos. Poate că primul val de prigoană ne va împrăștia în toate direcțiile… Îmi pun des întrebarea: "Ce voi face eu în fața legilor care vor veni? Cât voi rezista în《ceasul întunericului"? Iar dacă suntem membre ale aceluiaș trup, relația dintre mine și tine ar trebui să aibe un cuvânt de spus în toate acestea… crezi că sunt prea pesimist? Atenționările date prin Scripturi mă pun pe gânduri: "Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Lc. 18:8)."Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele". (2Tim. 3:1) "... oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate; Și în altele de asemenea. Îndrăznesc totuși, prin credință, să văd un alt scenariu posibil. Posibil, dar numai dacă astăzi regândim strategia de lucru."La lege și la mărturie!" Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. (Isaia 8:20) Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi deloc! Și nu-I daţi răgaz până nu va așeza din nou Ierusalimul și-l va face o laudă pe pământ. (Isaia 62:6‭-‬7) Inima lor strigă către Domnul: „Zid al fiicei Sionului, varsă zi și noapte șiroaie de lacrimi! Nu-ţi da niciun răgaz și ochiul tău să nu aibă odihnă! Scoală-te și gemi noaptea, când încep străjile! Varsă-ţi inima ca niște apă înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care mor de foame la toate colţurile uliţelor!” Plângerile 2:18‭-‬19) Pe de o parte, fără o doză puternică de rugăciune, nu știu dacă ne mai trezim… Văd biserica deschisă în permanență pentru rugăciune, iar noi, venind așezându-ne în bancă și doar rugându-ne. Până se întâmplă ceva! Până predicarea și cântarea nu primesc ungere proaspătă, trudim în zadar! Sau, în cel mai fericit caz, muncim pe "bani mărunți". Iar după ce se întoarce Domnul în adunare, văd predicarea și cântarea susținute de o parte din noi, la subsol, luptând în rugăciune, cerând slăvirea Numelui Său în și prin noi! Pe de altă parte, în ceea ce privește transmisiile live, le văd ca și pe o sabie cu două tăișuri. Ceea ce trebuia să ducă prezența Duhului și mântuirea la lume, ne-a luat nouă Duhul. Pentru că ușor am devenit preocupați de sunet, aspecte tehnice, imagine care să dea bine lumii, am căutat să fim plăcuți și de necondamnat de cei ce ne privesc, și Duhul a plecat de la noi. Crezi asta? Undeva, nu în teorie, ci în practică, am falimentat. „Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă. (Ier. 2:13) De aceea cred că apa promisă nu mai ajunge la noi… Când vom avea din nou ce dărui altora, va avea sens! Momentan oferim programe și servicii care de cele mai multe ori nu ne schimbă nici pe noi… Asta comparând cu ce știu că a mai făcut și poate face Dumnezeu! Vremea în care "merge și așa" se apropie de final. Sper să greșesc… dar nu pot vedea altfel lucrurile, oricât de plin de nădejde sfântă aș fi… Legea divină rămâne valabilă: "ce seamănă omul, aceea va și secera" Te întreb, frate... biserică a lui Dumnezeu... ce vom secera? …. Ne vom trezi la timp?