Ierusalim, poporul Meu iubit!
Autor: Toma Coca
Album: Iubire infinită
Categorie: Trezire si veghere
Ierusalim, poporul Meu iubit!
Ierusalime, unde-i strălucirea ta?
Unde-s vitejii tăi de altădată?
Unde-ți e floarea minunată: credința,
Altarele de jertfă cu rugă tămâiată?
Ierusalime, Cetatea Mea aleasă,
Cetate prea-iubită și dorită,
În leagăn de smochin îți fredonai cântul,
Chiparoșii îți parfumau dorul și gândul...
Ierusalime, popor cândva binecuvântat,
De ce iar, de Domnul te-ai depărtat? ...
Babilonul și-a reclădit zidurile
Umbrind strălucirea ta, Ierusalime,
Culoarea lui de roșu-purpuriu,
Pe cupolă ți-a arborat steagul-curcubeu
Și în alai de tobe și de tamburine:
Goi sodomiții... plini de urâciune,
Vă vor supune pentru neascultare.
Te-ai depărtat de Sfintele Altare,
De-al Meu Cuvânt ce te însoțea pe cale,
Ți-ai pătat haina strălucitoare.
Ierusalime, poporul Meu iubit,
Aleșii Mei pentru care M-am jertfit...
Pecetea ultimei vremi s-a rupt,
Apocalipsa, prin plăgi grele a început.
Încercată îți va fi credința pe pământ...
Popor iubit, nu-ți păta sfântul jurământ!
Nu fii fricos de tot ce se întâmplă:
E ultima bătălie... e cea de pe urmă...
Crede în Mine, întărește-te-n credință,
Prigoana va veni, lângă cruce stai în rugă!
Lumina credinței lumea o stinge...
Puțin a mai rămas, ușa harului se închide.
Ascuns în cămăruță vei fi pentru o vreme,
Ține aprinsă candela vegherii,
Vorbește cu Mine în clipele durerii,
Eu, Domnul, de sus văd lupta ta,
Te chem, întoarce-te din lumea rea!
Nu te pierde-n a Babilonului urâciune,
Nu-ți pierde mântuirea pentru picul de strălucire!
Privesc de sus cu întristare...
Vai! ... Mulți aleși se pierd pe cale!
Satana pe mulți i-a ademenit...
Cu vorbe dulci să accepte al lor păcat;
Lumina lor e falsă, lipsită de adevăr,
Mulți sunt prinși în capcana lor,
Lingușitori, îți spun că sunt cu Dumnezeu...
Creștine, nu-ți pierde sufletul tău!
Curând se termină bătaia ultimului ceas,
Unde-ți va fi ultimul popas? ...
Noi, fărâmitura făpturii Tale,
Te-am întristat în Eden prin neascultare.
Îmbrățișând trădarea, șoapta amară,
Am vrut să fim ca Tine, pierzând Sfânta Țară...
Luminează-ne azi sufletul și mintea
Și de departe să simțim primejdia,
Să ne ancorăm de crucea salvatoare,
Să nu ascultăm șoapta ademenitoare,
În urmă să lăsăm tot, să urcăm Muntele Sion,
Să fim în ceata aleșilor, ultimul batalion!
Luminează-ne Doamne, dă-ne înțelepciune,
Să nu fim înșelați, să pierdem mântuirea.
Alghero/06/11/2020
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/205611/ierusalim-poporul-meu-iubit