De-atâtea ori când sufăr în trupul meu plăpând
Mi-e inima ca apa iar sufletul mi-e frânt. .
Dar chiar în încercare, chiar în aprins cuptor
Aud o voce-n mine spunând încetișor:
-De ce suspini, o, suflet și gemi 'năuntrul meu?
Nădăjduiește iarăși în Domnul Dumnezeu!
El e Vindecătorul și mântuirea mea
De min' se va atinge și iar îl voi lăuda!
Și-atuncea dintr-odată se-oprește frământarea
Și prinde viață-n mine speranța și cântarea;
Simt că-mi vorbește Duhul, mă mângâie și-mi spune
Că nicicând nu sunt singur și nu voi fi în lume!
Că auru-n cuptorul aprins se dovedește
Și după prelucrarea sfințită strălucește!
Că zi de zi cu grijă cerească El mă poartă
Spre casa mea din ceruri, spre slava ce m-așteaptă!
Să nu mă tem de clipa când se va isprăvi:
Aici când voi apune, dincol' voi răsări!
Pentru eternitate! Cu Dumnezeu în cer,
Cu Fiul Său, cu sfinții ce l-au urmat pe El!
*
O, cât e de fragilă a mea casă de lut,
Ce încă e în lume și nu s-a desfăcut. .
Dar când se va desface voi ști ce-i libertatea,
Voi lua aripi de slavă care vor frânge moartea!
Așa cum Domnul Slavei călcat-a peste ea
Așa și eu călca-voi, că-n cer e casa mea!
Sunt fiul nemuririi ca mulți frați și surori
Care și-au luat lin zborul spre veșnicele zori;
Sau ca mulți ce în lume după etern tânjesc,
Să lase-a humei casă pentr-un locaș ceresc!
*
Am fost eu mai aproape de Domnu-n încercare
Când în cuptor stând singur vărsam lacrimi amare?
O, da! Căci suferința des pe genunchi m-a pus
Și când plângeam eu singur m-a ridicat Isus!
E oare mai aprinsă dorința după El
Când trec prin încercare? Mai mult aș vrea în cer?
O, da! Cu siguranță, c-atunci sunt dezlipit
De tot ce nu contează și simt că-s pregătit!
Simțit-am eu vreodată pe Domnul în cuptor
Precum acei trei tineri când le fu Salvator?
O, da! Fără-ndoială, a fost și m-a salvat:
Cu mâna Sa străpunsă pe loc m-a vindecat!
*
O, Domnul meu, Rabuni, Mântuitor iubit
Mi-am pus nădejdea-n Tine și știu că n-am greșit!
Tu ești Izvorul Vieții și răsplătirea mea,
Eu cred că sus în ceruri pe veci Te voi lăuda!
Când lumea se afundă eu simt că mă desprind
Tot mai ușor spre ceruri, spre zorii ce se-aprind!
Când auzi-voi glasul Tău ce mă va chema
Dă-mi aripi de lumină să pot spre Tin' zbura!
S-aud în cer, acasă: -fiu drag, bine-ai venit
Trecut-ai de cuptoare, ești aur curățit!