Plânsul stejarului
Alexandrina Tulics, Pâine din țăst

O frunză înroșită de stejar

a alunecat înspre adormire într-o pânză de păianjen,

pe care țesătorul și-o făcuse din vară sub frumusețea ei.

O aștepta...

Mai întâi, a venit vântul,

apoi frigul, ploile reci...

Ea și-a schimbat culoarea, ca omul bolnav;

s-a rotit de câteva ori pe ram,

și într-o dimineață, s-a uitat în jos...

Cu lacrimile ploii pe față,

a alunecat într-un dans șerpuit și a închis ochii,

când a simțit plasa zbătându-se în jurul ei,

vibrațiile păianjenului hulpav, să o îmbrățișeze...

În acea dimineață, frunzele surate,

au cântat jalea sorei lor...

Stejarul plângea în hohote alte frunze

în cădere, spre adormire,

fără să poată ocoli pânza de păianjen.


10 noiembrie 2020