Atunci când m-ai chemat,
Eram un suflet gol, plin de păcat,
Căutam ale lumii foloase
Uitând rănile Tale dureroase.
Atunci când mi-ai vorbit
Eram surd, nu-nțelegeam mai nimic.
Ce-i aia iubire frățească,
Și cine Ceru' o să moștenească.
Cum Tu Domn al Cerurilor
Te-ai sacrificat pentru binele tuturor
Te-ai coborât pe Pământ
Să ridici cel doborât?
Te-ai întrupat, m-ai învățat
Cum să moștenesc un Palat.
M-ai chemat să fiu al Tău,
Să te urmez, să nu-mi pară rău,
Căci cel ce lasă tot ce-i lumesc,
Va primi un Har Dumnezeiesc.
Când te-am chemat, mi-ai răspuns.
Cu voce puternică ți-am spus:
Vreau să devin alt om, de Harul Tău uns,
De Adevăr și Pace să mă las condus.